Te simţi tot mai slăbită, ai dureri articulare, n-ai poftă de mâncare şi ţi-e greaţă. Să fie astenie, răceală sau reumatism? La hepatita B, te-ai gândit însă?!
Hepatita B este o afecţiune gravă a ficatului, cauzată de virusul hepatitic B (VHB). Ea poate cauza complicaţii de lungă durată, care pot degenera în insuficienţă hepatică, ciroză sau cancer de ficat, fiind a zecea cauză de mortalitate în lume. Pe glob, peste 2 miliarde de persoane sunt infectate cu virusul hepatitic B şi circa 300-400 de milioane suferă de infecţie cronică cu acest virus.
Cum se manifestă boala
În circa 40% din cazuri, persoanele infectate cu VHB nu prezintă simptome, descoperind boala abia când infecţia devine cronică. În celelalte cazuri, după o perioadă de incubaţie de 45-180 de zile, infectarea e urmată de o serie de manifestări: lipsa poftei de mâncare, migrene, oboseală, dureri în regiunea ficatului, greaţă, dureri articulare, îngălbenirea ochilor, erupţii cutanate la nivelul extremităţilor, mai ales la copii şi tineri, urină închisă la culoare, scaune decolorate. Fără tratament, hepatita B se cronicizează după 6 luni de la infectare.
Un virus foarte contagios
Virusul hepatitic B este de 100 de ori mai contagios decât HIV, virusul care provoacă SIDA.
Infectarea se poate produce:
– prin folosirea de instrumentar contaminat în cazul unor manevre sângerânde medicale (intervenţii chirurgicale, transfuzii de sânge, tratamente injectabile, intervenţii stomatologice) sau nemedicale (tatuaje, manichiură, pedichiură, bărbierit, injectare de droguri);
– intrauterin, de la mamă la făt, în timpul naşterii, ori prin contactul direct cu secreţiile sau cu sângele mamei, după naştere;
– prin contactul direct cu secreţiile genitale (contact sexual neprotejat) sau cu transpiraţia, lacrimile ori saliva (prin sărut) unei persoane contaminate;
– prin folosirea în comun cu o persoană purtătoare a VHB a unor obiecte de toaletă sau a jucăriilor, în cazul copiilor.
Virusul hepatitic B se depistează prin examene de laborator (teste de sânge, scanarea ficatului şi biopsii ale ţesutului hepatic). În fluxul sangvin, virusul poate fi depistat după primele 6-10 zile care au trecut de la infectare.
Metode de prevenire a infectării
Cea mai eficientă metodă de prevenire a hepatitei B este vaccinarea. În lipsa vaccinării, îmbolnăvirea poate fi evitată prin respectarea strictă a unor reguli de igienă şi prin evitarea raporturilor sexuale neprotejate şi întâmplătoare.
Nu s-a descoperit deocamdată un remediu care să ducă la distrugerea virusului hepatitic B. Tratamentul hepatitei B constă în administrarea de medicamente antivirale, care să reducă şi să menţină la un nivel nedetectabil concentraţia virusului în sânge. Însă, dacă virusul suferă o serie de mutaţii, tratamentul administrat până la un moment dat s-ar putea să nu mai aibă efect. De asemenea, o altă posibilă problemă în ceea ce priveşte tratamentul hepatitei B este aceea că peste 60% din pacienţi pot dezvolta rezistenţă la unele medicamente antivirale actuale.
Statistici privind VHB în România
Se apreciază că peste un milion de români sunt infectaţi cu VHB, dar doar circa 3.000 dintre ei urmează un tratament. Cele mai multe cazuri se înregistrează în zonele urbane, mai ales în cartierele sărace. Unul din cinci bucureşteni are hepatită B, prevalenţa bolii în Capitală fiind de 18%. Judeţul cu prevalenţa cea mai crescută este Ialomiţa (33%), la polul opus situându-se judeţul Bihor (2%).