Dacă găseşti patul ud când îţi trezeşti copilul, nu trebuie să-l cerţi. Ar putea avea o problemă fiziologică sau o tulburare psiho-emoţională. Mai degrabă ignoră întâmplarea.
Enurezisul nocturn, adică scăparea involuntară de urină în timpul somnului, este o problemă des întâlnită la copii, iar în majoritatea cazurilor e doar o fază în procesul de dezvoltare.
În jurul vârstei de patru ani, majoritatea copiilor sunt capabili să se trezească noaptea şi să meargă la toaletă. Dar fiecare are propriul ritm de dezvoltare, aşa că unii învaţă mai târziu să-şi controleze vezica.
Scăpările involuntare de urină ar trebui să te îngrijoreze după vârsta de 5-6 ani. Chiar şi la copiii mai mari se pot întâmpla accidente, din când în când, dar asta nu înseamnă că au o problemă. Când se repetă frecvent, atunci te poţi gândi la o modalitate de vindecare.
Nu este vina copilului
Părinţii care dau vina pe copil când găsesc patul ud, ar trebui să ştie că enurezisul poate avea cauze fiziologice, nu neapărat afecţiuni propriu-zise ci mici întârzieri în dezvoltarea fizică, de exemplu o vezică mai mică, ce nu poate reţine o cantitate prea mare de urină.
Unii copii au o secreţie insuficientă a hormonului anti-diuretic, care ar trebui să încetinească producţia de urină pe timpul nopţii. Iar alţii au nervii care controlează vezica insuficient dezvoltaţi şi nu se pot trezi din somn atunci când trebuie, mai ales dacă au un somn adânc.
Cu timpul, vezica mai creşte, terminaţiile nervoase se dezvoltă, iar secreţia hormonală se normalizează, deci problema se va rezolva de la sine.
Dacă accidentele se întâmplă şi în timpul zilei, iar copilul are dureri când urinează, ar putea fi vorba şi de o infecţie urinară, care necesită tratament de la medic.
Uneori, însă, enurezisul nocturn are la bază o tulburare psiho-emoţională, iar tratamentul se face la psiholog, ne-a explicat psihologul Cristina Gemănaru, care lucrează foarte mult cu cei mici, la Centrul Psihologic Marea Neagră, din Constanţa.
Cauze psihologice
Lipsa de atenţie din partea părinţilor sau atenţia ineficientă, timiditatea sau stresul datorat unor probleme şi conflicte în familie îi poate face pe copii să aibă „accidente” mai dese. Uneori problemele încep chiar într-o perioadă stresantă din viaţa celui mic, atunci când situaţia din casă este tensionată sau când trece prin schimbări majore.
Cristina Gemănaru spune că, dintre copiii de patru-cinci ani cu enurezis nocturn, 70-80% depăşesc problema până în şapte anişori.
Mulţi părinţi îşi ceartă copilul sau, cel puţin, îi fac observatie, când găsesc patul ud, mizând pe faptul că ruşinea va vindeca afecţiunea.
Este greşit! Părinţii nu înţeleg faptul că cei mici acţionează pe baza unor motivaţii extrinsece, spune psihologul Cristina Gemănaru. Asta înseamnă că ei fac ceva doar pentru a obţine un beneficiu, o recompensă.
Ignoră accidentele!
Observaţiile, fie ele pozitive sau negative, nu fac decât să întărească un comportament, mai arată specialistul. Fie că îl pedepseşti după un accident, fie că menţionezi doar această problemă, sunt mari şanse ca situaţia să se repete.
Şi în plus, am adăuga noi, presiunea la care este supus, aceea de a nu repeta „greşeala” îl stresează, iar stresul în sine este un factor al enurezisului.
Cristina Gemănaru recomandă părinţilor să ignore incidentele, să se comporte ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Copilul trebuie să se trezească noaptea ca să meargă la toaletă, deci acesta e comportamentul care trebuie întărit. Nu ignora întâmplările fericite, dimineţile când găseşti patul uscat. Laudă copilul şi răsplăteşte-l prin mai multă atenţie. Aşa va avea o motivaţie puternică să rămână uscat în fiecare noapte, spune psihologul.
În ce priveşte recompensele, specialistul le recomandă părinţilor să mizeze pe laude, afecţiune şi antenţie, acestea fiind „beneficiile” după care tânjesc copiii.