(P) 3 lucruri pe care trebuie să știi să le faci până la 30 de ani. Hai 36!

21.11.2018, 12:21. Actualizat 21.11.2018, 16:25

Unde suntem? Suntem într-un cartier rezidențial de la marginea orașului. Un mare dormitor drăguț, dar departe de restul „camerelor”. Mai ales de bucătărie și debara, adică de supermarketuri și piețe. Desigur, s-au găsit câțiva oameni cu inițiativă care să deschidă magazine în zonă, dar prețurile sunt precum cele de pe culmile munților, unde resursele sunt la fel de rare ca aerul și totul se transportă pe măgăruși osteniți. Aici, locuitorii noilor blocuri s-au adus unii pe alții, de parcă s-ar teme toți de o iarnă mare ce i-ar putea izola de oraș. Practic s-au strâns laolaltă prieteni, veri și colegi de echipă ca să aibă parteneri de Catan și de năut prăjit cu multe condimente, alături de tradiționalele floricele. Aici totul se face la comun: aprovizionarea, dusul copiilor la școală, întorsul din centru când noaptea e pe sfârșite. E un mare sat supraetajat, cu biciclete în loc de unelte de grădinărit și mașini în loc de pluguri, cu luminile aprinse dimineața devreme și seara târziu. Raiul anticearcănului și al conservelor de legume!

Și ce facem aici? Tragem cu ochiul, basically. Sunt aici, în cartier niște oameni care ne interesează. Începem cu Elena: 29 de ani și 364 de zile, roșcată și rotunjoară, cam cum i-ar plăcea lui Rubens. Dar își va scădea dramatic numărul de kilograme! Precis! Cândva. Aproximativ în 5 lu…ani.

Elena este acum în living și probează o pereche de pantofi galbeni comandați de pe net. Parcă nu au chiar nuanța care trebuie. Deși e expertă la distins culori, iată că acum nu observă cum în cratița de pe aragaz tocmai se ard legumele pe care și le-a pus la sotat.

Percheziții în celula lui Vlad Pascu, la Penitenciarul Poarta Albă din Constanța. Incredibil ce au descoperit anchetatorii

Recomandarea zilei

„Elena, dar de ce atâta zel? Îți pasă chiar așa de mult de părerea prietenelor tale? Mda. Te temi de ochiul lor critic? Mpoate.”, dialoghează Elena interior în timp ce exersează mersul pe noii pantofi și verifică la ce rochii se potrivesc mai bine. Ce nu vrea Elena să-și spună este faptul că, de la o vreme, parcă a început să-i pese de ce-ar putea gândi Radu, fratele Andrei. Acest Radu, apărut în peisaj de când s-a întors de la Londra, unde a fost cu jobul. Și care nu se mai dă dus la casa lui, respirându-i aerul Andrei și curtându-i prietenele. De fapt, nu i le curtează, dar ar putea. „Adică de ce nu? Ne-am potrivi foarte bine: el cântă la chitară, eu sunt o bună ascultătoare. Nu e prea înalt, dar și eu sunt minionă. E cam plinuț, dar e foarte bine, nu o să mă critice dacă eșuează și cura asta de slăbire. ”

I-auzi, telefonul! E Andra.

„Mă apucă nervii!” Ruxi Opulență și Deea Maxer, reacții dure la declarațiile lui Mihai Trăistariu despre iubitele lui mult mai tinere! Comentariile curg după mărturisirile sale

Recomandarea zilei

– Cheile mele nu au rămas la tine cumva?

– Nu știu. Stai să mă duc în bucătărie. Mvai, ce e aici! Vaaai, ce dezastru!

– Așa dezordine e la tine?

– Nu, am ars mâncarea.

– Iar? Elena, câți ani împlinești tu mâine?

– 30.

– Păi și-i meriți?

– Ce, cum adică dacă îi merit? Așa te învață să vorbești la cursurile alea de dezvoltare personală?

– Nu știi tu lucrurile pe care trebuie să le cunoști până la 30 de ani? Unu: cum să gătești ceva simplu. Știi? Nu știi. Doi: cum să faci economii. Asta nu știi siiigur, că doar risipești mâncarea, după cum se vede. Trei: cum să-ți alegi prietenii! Ei, aici ai avut noroc, te-am găsit noi pe tine la petrecerea de Crăciun.

– Ar trebui să fie și „Cum să nu fii cicălitoare” pe lista aia, am auzit că se agravează cu vârsta. Mai ales după 36. Știi ce zic?

– Până la urmă, nu e nicio problemă. Mai slăbești și tu. Chiar dacă ești împrăștiată.

– A, dar nu eu îmi las cheile în casele oamenilor.

– Sunt la tine?

– Da!

– Perfect. Du-te tu până la mine și lasă-i-le lui frate-miu!

– Poftim?

– Da, du-te că eu sunt pe drum. Și vezi că avem o salată. Face Radu o rețetă nouă, cu grâu spelta.

– Salatăăăă? Ce subțireee!

– Preferi legumele tale cu fum? Vezi că vin și eu în 10.

„Doamne, or fi pantofii ăștia suficient de frumoși? Oare îi place galbenul? Nimănui nu-i place galbenul în afară de mine! Oare ce-o fi fost în capul meu când i-am comandat?”, murmură Elena în timp ce străbate scuarul dintre blocuri. „Tocuri pe piatră cubică. Ceva frumos, ca în Centrul vechi!”, se critică ea.

Fantasia lui Bakfark (google it!) se aude frumos pe laptop, mixată de un Dj celebru. Radu este în bucătăria open space și meșterește ceva. Cutiile de d’aucy stau deschise ca niște scoici, așteptând ca maestrul bucătar să transforme perlele din interior într-o bijuterie de arome.

– Mi-a zis Andra să aduc cheile.

– Aha, sigur, mustăcește Radu.

– Ce-am făcut să merit această neîncredere?

– Ție când ți-e foame, vii la noi.

– Ți se pare.

– Dar mie îmi place.

– Îți place să-mi fie foame?

– Îmi place să vii la noi. („Ups! Pe bune, chiar îi place? I-auzi!”)

– Ce drăguț! Și mie îmi place să vin la voi. („Nu așa direct, Elena!”) Adică na, voi gătiți bine. Aveți gene bune. („Frate, o să creadă că-s cam prostuță.”) Bine, și nici nu vă este lene. („Dar eu chiar sunt prostuță!”)

– Ne descurcăm, știm să ne facem viața ușoară.

„Ia să vedem, ce anume știi tu să faci, Radu?”, se întrebă Elena, simțind că e ceva de descoperit.

– Adică? Aveți voi o strategie specială?

– Ne organizăm din timp. Ne alegem ingrediente bune. Testăm mereu ceva nou.

„Să-l laud un pic? Băieților le place să fie lăudați. Și să le remarci curajul. Ce de lucruri grozave știi tu să faci, Radu!” Dar nu-i iese decât:

– Mie nu-mi place să mănânc ce nu cunosc.

Asta e adevărat, Elena e cam reticentă la noutăți. Dar Radu are exemple de dat și teritorii de cucerit. Stilul său de viață deschis spre experiment trebuie să fie dus pe continente noi. Cam cum au dus europenii pojarul în America. Deci începe să-i predice Elenei:

– În anii două mii și ceva… ce atitudine e asta? Trebuie să fii mai deschisă. („O, da!”, comentă Elena în sinea ei.) Altfel ai să pierzi o mulțime de oportunități.

– Păi nu este teoria aia care zice să mănânci numai ce cunoști?

– E o falsă teorie. Uite, hai să-ți arăt ce am gătit eu azi!

Radu răstoarnă conținutul conservei în cratiță, amestecă și un pic de verdeață și îi dă Elenei să guste direct din furculiță.

„Vaaai, mă hrănește el. Cu mâna lui! Joac-o pe asta, Elena!”, se emoționează Elena. Și se conformează. „Dar chiar gătește bine. Precis are gene bune!”

– E delicioasă, Radu. Ce sunt boabele astea?

– Grâu spelta.

– Spelta, spelta…. și numele e interesant.

– Un grâu străvechi, pe care noi îl redescoperim azi.

Elena mestecă plină de convingere amestecul colorat de morcov, păstârnac, țelină și grâu spelta. Reticențele se topesc precum un cub de unt sub forța de convingere a lui Radu.

– Ia spune, nu-i așa că e bine să ieși din zona de confort, Elena? Să încerci mâncăruri noi, să cunoști oameni noi? Să ieși în locuri noi? N-ai vrea să…

„N-aș vrea să ies cu tine într-un loc nou? Ba da, într-un rooftop bar, să ne uităm la lună. Și să mergem cu barca în Herăstrău. Și să-i cunosc pe părinții tăi. Și tu pe ai mei. Și să ne căsătorim la malul mării. Și să avem doi copii blonzi. Și să ne ducem în vacanță în Ibiza. Ba nu, că nu e bine la Ibiza cu copiii. Ibiza înainte de copii, Tenerife când avem copii.”

În timp ce viitorul i se desfășoară în fața ochilor, un hârșâit neplăcut se aude. E cheia Andrei, care descuie și intră în casă. Radu se pregătește să ia sacoșele din mâinile surorii sale.

„Andraaaaaaaa, nu puteai să mai întârzii și tu un pic?” Elena simte cum un șuvoi de nervi se adună. „De ce acum? De ce acum, Andra?”

– Sper că nu mâncați fără mine. Elena, vezi că de la 30 de ani îți încetinește metabolismul. Poți să renunți la porția ta.

„Da’ mai uită-te și în buletinul tău!”, o ceartă Elena. Dar se abține să-i spună ceva, ca să nu-și strice imaginea bună, de fată liniștită și neconflictuală.

Ce avem noi aici? Avem niște legume de la d’aucy, o spunem direct. În fiecare apartament din cartierul ăsta se găsește cel puțin o conservă d’aucy pentru că oamenii sunt ocupați. Dar, cum oamenii vor să le aibă pe toate, nu se mulțumesc să aibă job, familie și hobby-uri, ci vor să fie și sănătoși. Și pentru asta aleg să mănânce cât mai des conserve. Sunt conservele sănătoase? Sunt! Pentru că legumele d’aucy sunt pregătite la abur, cu o tehnologie ce implică și vidarea, deci păstrează mare parte din calitățile naturale.

Dar ce rețetă o fi fost asta, cu care a reușit Radu s-o impresioneze pe Elena? Este o rețetă pe care a văzut-o la Chef Scărlătescu. Adică asta: https://tinyurl.com/yd8kdxra. Și ce e grâul spelta de care vorbește Radu? Este un super ingredient de la d’aucy: o specie de grâu străvechi, cu un conținut ridicat de nutrienți.

Grâul spelta se găsește în noua gamă Superfoods de la d’aucy. Un upgrade la ingrediente în bucătărie d’aucy. Pentru gusturi și pofte.