Casa Regală i-a fascinat pe români de la bun început, instituția dinastică ajutându-i să-și recupereze respectul de sine în epoci tulburi, când însuși destinul național era în cumpănă, și, deopotrivă, să facă împreună un impresionant salt spre modernitate, confirmând vocația profund europeană a unui popor aflat dintotdeauna la cheremul feluritelor imperii.
Prin Casa Regală, România și-a regăsit identitatea și și-a refăcut hotarele atunci când, după o conflagrație devastatoare, nimeni nu îndrăznea să mai viseze o țară „rotundă”, desăvârșită. Împlinirea acestor mărețe deziderate a fost posibilă numai prin contribuția nemijlocită a primilor de seamă reprezentanți de seamă ai Monarhiei române – Carol I, Ferdinand și Regina Maria – care au reușit să se identifice afectiv cu noua lor patrie.
Următoarele generații dinastice au fost, însă, supuse presiunii cumplite a Istoriei, iar Carol al II-lea și Mihai I s-au văzut siliți să înfrunte epoci devastatoare, care au mutilat ființa națională atât geografic cât și spiritual.
Fără a idealiza marile figuri ale regalității autohtone, se cuvine să le aducem recunoștința noastră tocmai prezentându-le biografiile din multiple perspective, inclusiv evocând luminile dar și umbrele de rigoare, reliefând tocmai complexitatea personalității fiecărui purtător al Coroanei.