În contextul dezbaterilor recente pe tema introducerii educației sexuale ca materie obligatorie în școlile din România, am invitat-o pe artista Andreea Bălan să ne spună cum ar arăta, din perspectiva ei, un model de educație sexuală eficient și armonios pentru copii și adolescenți.
Cine crezi tu că ar trebui să le facă educație sexuală copiilor și adolescenților?
Andreea Bălan: În primul rând, cred că educația de orice fel pleacă de acasă, și abia apoi de la profesori. Și, bineînțeles, educația sexuală tot acasă trebuie să existe în primă faza și abia apoi în școli. Dar, în general, nu există acasă. Părinții, cel puțin părinții noștri se rușinau. Eu una nu am primit foarte multe sfaturi din partea părinților mei, cum să mă protejez, și am luat aceste informații de la prietene. Acum 15-18 ani veneam după o perioadă de comunism în care generația părinților noștri era foarte închisă. Nu se discutau astfel de subiecte pe vremea aceea și lor le-a fost foarte greu oricum să discute lucrurile astea cu noi. Dar noi astâzi suntem mult mai deschiși, open-minded și atunci putem să discutăm cu copiii noștri și să le oferim o perspectivă asupra vieții astfel încât să fie pregătiți și să nu se întâmple tot felul de lucruri neprevăzute și urâte.
Tu ce ai învăța-o pe fetița ta, din punctul acesta de vedere? Ce crezi că este important ca ea să știe, bineînțeles, când va ajunge la adolescență?
Andreea Bălan: Este foarte complicat în ziua de azi deoarece copiii noștri cresc cu tehnologia, cu accesul la informații, la internet, la televizor, la tot felul de programe. Noi nu am avut lucrurile astea, televizor am avut târziu, telefon la fel, și, ea oricum poate înainte să-i spun eu ceva, o să vadă la televizor sau pe internet, fără ca eu să-mi dau seama. Și atunci trebuie să am grijă să o pregătesc cumva mai din timp un pic, ca să nu fie surprinsă de niște informații pe care le găsește pe internet pur și simplu. Deci trebuie să fiu prietena ei, de la început, și să n-o inhib, ca să aibă secrete față de mine. Și cred că lucrul acesta se construiește de acum, de când ea are doi anișori, nu mai târziu, de acum pur și simplu trebuie să-i dau încredere ca ea să-mi spună mie tot și să vadă că nu o judec. Un copil, dacă vede că este judecat de părinți se refugiază în sine sau devine secretos și nu mai spune nimic părinților. Va spune prietenilor, și dacă are prieteni rău intenționați, atunci clar o va lua pe o cale greșită și va fi sfătuit prost. Dar dacă tu ești prieten cu copilul tău, automat, când copilul are prima oară o problemă, a venit direct la tine. Deci totul pleacă de la părinți și de la dorința părinților de a fi mai întâi prietenii copiilor.
Pentru tine ce a fost important să știi despre educație sexuală?
Andreea Bălan: De exemplu, eu m-am îndrăgostit nebunește în liceu și nu înțelegeam foarte bine termenul de iubire, de dragoste. Și cred că este important să explici unui copil sau unei adolescente, unei viitoare femei, că nu tot ce zboară se mănâncă. Eu asta nu am știut în liceu și m-am lăsat purtată, dusă de val și cred că asta se întâmplă cu orice adolescentă, cu orice fată care nu este sfătuită de părinții ei. Nu înțelege termenul de iubire, de dragoste și dacă un băiat se poartă frumos și îi face avansuri, ea are impresia că este apreciată, iubită și ridicată în slăvi. Ceea ce nu este corect, este poate doar ceva de moment, și-n unele cazuri poate chiar o prefăcătorie din partea persoanei respective, doar ca să obțină niște lucruri, favoruri sexuale și așa mai departe. Și de aceea cred că este foarte important ca părinții, și în special mama, mama cu fata, să-i expice, cum e cu iubirea, cum e cu dragostea, că te îndrăgostești, dar de fapt sunt niște hormoni, și trebuie să ai puțină răbdare, până când hormonii se duc un pic, ca să-ți dai seama dacă îl placi pe băiatul acela cu adevărat, și să nu te lași purtată doar de hormoni, de serotonină și de oxitocină. Dar vezi tu, termenii ăștia nu existau la vremea respectivă și nu avea cine să mi-i explice.
Ce părere ai despre inițiativele din ultimii ani pentru introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școli?
Andreea Bălan: Cred că este foarte bine să fie introdusă această materie în școli pentru că sunt familii cu situații educaționale precare, în care părinții nu au școală, nu au posibilități, nici financiare, nici emoționale, nici psihice și atunci acei copii care chiar nu au acasă un sprijin, un prieten, într-unul din părinți, măcar au o a doua opțiune în școală, măcar află unele informații din școală. Normal că în situația ideală părinții sunt deschiși, vor să fie prietenii copiilor și oferă tot sprijinul de acasă și toată educația portivită de acasă. Dar dacă nu ai lucrurile astea acasă, ok, atunci le avem în școli. Și atunci ne ajută școala, ne ajută sistemul, ne ajută profesorii.