EXCLUSIV. Ioana Lee, dezvăluiri incredibile din timpul căsătoriei cu un prinț japonez

.
Pe Ioana Nitobe Lee o cunoaștem încă din 2001, pe vremea când era realizatorul și prezentatorul emisiunii “Club Internațional” de la TVRM, însă de atunci și până acum multe s-au schimbat și suntem impresionați de povestea sa de viață și de experiențele incredibile pe care le-a trăit. Astăzi în vârstă de 45 de ani, Ioana Lee se mândrește cu o siluetă perfectă, cu o căsnicie împlinită, alături de un om de afaceri american pe nume Lee, și cu un succes răsunător pe plan profesional, atât în România, cât și în America, fiind autoarea unor cărți autobiografice de mare impact.

Ioana Lee a iubit dintotdeauna cultura japoneză, pe care a și studiat-o, iar destinul a îndreptat-o către un prinț nipon, Ken Kurosawa, ce avea să-i devină soț în 1998 și alături de care avea să se mute în Japonia. După cinci ani de relație și alți trei de căsnicie, Ioana Lee a realizat că diferențele există și contează și a ales să renunțe la rangul de prințesă, dar și la Japonia pentru un destin total diferit. În interviul acordat în exclusivitate pentru Unica, Ioana Lee a dezvăluit detalii incredibile din mariajul său și, totodată, ne-a mărturisit și trucurile pe care le-a aplicat pentru a sfida trecerea timpului și a se menține în continuare ca la 20 de ani.

Unica.ro: Cum a început povestea de dragoste cu Ken și cum ai reușit să te integrezi în cultura japoneză, total diferită de a noastră?

Ioana Lee: Ken și cu mine ne-am cunoscut la un concert de pian organizat de Ambasada Japoniei la București, la Conservator. Ken mi-a mărturisit că pentru el a fost dragoste la prima vedere, în parte fiindcă îi reaminteam de tabloul cu Potretul Mariei Nacu, pe care îl primise cadou la vârsta de 8 ani. Eu m-am îndrăgostit de el în timp. Relația noastră a început ca o prietenie ”lingvistică” . Urma să ne ajutăm să învățăm limba celuillalt. Eu pe el, pentru studiile sale de masterat și doctorat, el pe mine, cu studiile mele de limbă și cultură japoneză. Cum eram studentă la japoneză și petreceam mult timp cu el și alți prieteni japonezi, adaptarea a fost treptată. Șocul a venit atunci când a trebuit să fiu japoneză printre nobili japonezi, pe tărâmul lor.

Care au fost “restricțiile” cu care te-ai acomodat cel mai greu?

 

Ritualul mesei. De la ordinea în care trebuia să ne așezăm, la cum trebuia să ne îmbrăcam, mâncam și să ne prezentăm. În funcție de sex și anotimp, mâncam lucruri diferite. Bărbații mâncau anumite lucruri, femeile altele și pe urmă erau felurile de gustări pentru toți. Trebuia să mănânc cu bețișoare tot felul de vietăți crude și urmând anumite reguli de masă total diferite de cele europene. Despre tot acest ritual am povestit în primul meu roman, „Ai Suru-A Iubi’.

Care îți erau îndatoririle și obligațiile ca soție de nobil?

În primul rând trebuia sa fiu în permanență acasă, machiată, cu pielea palidă, buzele roz sau roșii, fără fard la ochi sau de obraz. Trebuia să port perle la urechi și la gât și să îmbrac un halat de bucătărie și papuci de casă de lux. Fiecare încăpere cerea să îmi schimb papucii, iar când îi scoteam din picioare trebuia să-i îndrept clar într-o anumită direcție. Mi se întâmpla deseori să uit direcția sau să uit să îi schimb de la o cameră la alta. Primeam oaspeți care veneau să ne aducă mâncare sau alte cadouri menite să arate respect față de familia Kurosawa. Trebuia sa fac multe plecăciuni și să memorez numele celor veniți, după care să le scriu felicitări de mulțumire, în funcție de anotimp, sex, poziția lor socială, etc. Trebuia să țin un jurnal în care să scriu dimineața și seara tot ce s-a petrecut pe timpul zilei. Trebuia să dau de mâncare Strămoșilor. Adică statuilor înaintașilor familiei Kurosawa. Practicile erau o combinatie între religiile native ale Japoniei, Shinto și Budism.

Știu că ritualul băii este destul de complicat în Japonia. Poți să ni-l descrii pe scurt?

Oh, l-am descris complet în prima mea carte. Da, era complicat ca orice ritual. Recunosc, însă, că nu l-am urmat niciodată conform tradiției japoneze. Acesta a fost singurul aspect pe care nu l-am putut încorpora în viața mea și accepta decât până la un anumit punct. Și acela era cî îmi făceam baie singură. Mi se pregăteau camerele de baie, dar nu am intrat niciodată cu o altă persoană, cu soacra, cumnata, etc. Pentru mine era un act de igienă sofisticat, pentru ei era un ritual religios și cultural.

Ioana Lee in Japonia

Ioana Lee în costum tradițional japonez, 1995

Există ceva din cultura niponă care te-a atras atât de mult, încât și astăzi, la 20 de ani distanță, îl mai urmezi/respecți?

 

Da, bineânțeles. Sufletul mi-a fost format și de această cultură. Nu voi renunța niciodată la conceptul de KAWAII. E un termen complex. Traducere simpla ar fi „dragălaș’, dar conceptual înseamnă a fi vulnerabil, jucăuș, sensibil, puțin timid, inocent, pur, real. Este un concept străin pentru restul lumii, dar bizar, adesea apreciat în culturi care se bazează pe ideea de putere, încredere în sine, indestrucibilitate. Este o frumoasă contradicție, derutantă, însă. Mai am câteva pe care nu le dezvălui. Altfel, mănânc delicatese japoneze la restaurantele mele preferate. Mereu cu poftă și nostalgie.

Ce secrete ne poți dezvălui despre machiajul femeilor din Japonia? Care era rolul acestuia?

Întrebarea este complexă pentru că vorbim de machiaje diferite, vorbim de machiaj al fetelor tinere, al femeilor căsătorite, al femeilor de vârsta a doua, de vârsta a treia, al femeilor din zona de afaceri, al celor din lumea modei, al casnicelor. Ca sa încerc totuși o simplificare, tradițional vorbind, pielea trebuie să fie cât mai palidă, nu albă ca varul, după cum greșit se consideră. Palidă și fără absolut niciun defect. Ca o mască subțire, cu buzele foarte ușor colorate în roz pal sau roșu stins. Societatea modernă are, însă, multe standarde diferite, singura constantă fiind tenul perfect alb.

Dar despre dieta japoneză ce ne poți spune?

Nu cred că există termenul de dietă în Japonia. Există ideea de a fi foarte slab, ca ideal de frumusețe, dar dietă nu există. Se mănâncă foarte sănătos și este chiar greu să te îngrași. Toată lumea este conștientă de importanța unui regim alimentar sănătos care să ajute la buna funcționare a creierului și a organismului, în general. A mânca este o artă pentru japonezi, o artă și un ritual al sănătații.

Ioana Lee in prezent

Ioana Lee în prezent

Care era felul tău de mâncare preferat?

 

În Japonia, eram mereu în căutare de pâine, brânză telemea și salam de Sibiu. Nu apreciam bucătăria japoneză și cum produsele românești menționate nu le găseam, mâncam foarte putin. Atunci am renunțat să mănânc pâine negăsind ca la noi. Nici acum nu mănânc pâine, doar atunci când vin în țară. Ca fel preferat de mâncare, aș putea spune arici de mare crud și supă de soia cu scoici.

Care este diferența dintre a te așeza la masă cu un japonez și a te așeza la masă cu un american?

Aristocratul japonez era și este un om extrem de sofisticat. Rafinamentele lui culinare erau greu de înțeles pentru mine, neavând nici aceleași papile gustative, nici același interes în gastronomie. În schimb, cu soțul meu american, lucrurile sunt mult mai simple. Mâncăm ca să trăim. Puțin, sănătos și nu facem din asta un ritual. Ne este greu când venim în Europa și trebuie să trecem printr-un întreg ritual al diferitelor feluri de mâncare, de la aperitiv, la desert, plus băutură. Noi bem doar apă și mâncăm un singur fel. Am scris despre acest subiect în toate cărțile mele, iar în ”Coșmarul american” am scris și despre foame.

În prezent, care este stilul tău de viață?

Am un stil de viață foarte sănătos, pe care l-am avut mereu. Nu fumez, nu beau alcool, fac sport și pierd nopțile doar ca să scriu. Mănânc foarte des, cam de 5-6 ori pe zi, dar porții foarte mici. Nu consum deloc carne de porc sau de vită. Mănânc dulciuri foarte rar sau doar atunci când vin în România pentru că îmi este imposibil să resist tuturor felurilor de ciocolată de aici și mai ales papanașilor și cozonacului. Am noroc că nu am acces la astfel de delicii culinare acasă, în Washington D.C. Ca să păcălesc pofta de dulciuri, mănânc fructe, foarte multe afine, căpșuni și banane. De asemenea, beau aproximativ 3-4 litri de apă pe zi.

Ioana Lee la 45 de ani

Ioana Lee la vârsta de 45 de ani

Cum arată meniul tău zilnic?

Dimineața prefer fulgi de ovăz cu afine, nuci, scorțișoară și miere de albine. În timpul zilei, mănânc legume precum broccoli, morcovi, salată de roșii cu castravete și brânză degresată sau avocado. De asemenea, carne de pește, somon, ton, talapia, iar din carnea de pui prefer doar pulpele și pieptul la cuptor.

Ce program sportiv ai și ce fel de antrenamente faci?

Deși ar trebui, nu mă antrenez zilnic, dar de 3 ori pe săptămână am antrenamente cu instructor de fitness. Antrenamentele mele sunt foarte dure și cer pregătire fizică și mentală înainte și după. După un astfel de antrenament, imediat beau un smoothie cu pudră de proteină, colagen, lapte de alune, avocado, spanac, pătrunjel, kiwi, o linguriță de ulei de măsline și una cu miere de albine. Nu sună gustos înșirate așa, dar în combinație iese un deliciu. Apoi fac o baie de 20 de minute cu săruri minerale, uleiuri esențiale și unt de cocos. Sărurile minerale detoxifică și ajută la ameliorarea durerilor musculare, uleiurile esențiale, precum levănțica sau eucaliptul, sunt pentru relaxare, iar untul de cocos pentru hidratarea pielii. Pe urmă îmi fac exfoliere pe tot corpul așa cum am învățat în Japonia. Folosesc o mănușă exfoliantă dintr-un material foarte dur și îmi fac o combinație de produse de exfoliere pe bază de zahăr și cafea măcinată. Pe acestea, le cumpăr, în general, direct din Japonia, dar sunt multe alte variante asemănătoare și aici, în Europa.

Ioana Lee la sala

Ioana Lee în timpul antrenamentelor

La final, te rugăm să ne oferi câteva sfaturi de viață bună, indiferent ce ar însemna pentru tine această sintagmă.

 

  • 1. Nu beau doar apă plată, beau și multă apă cu lămâie care ajută la eliminarea grăsimilor care se tot încăpățânează să se adune pe abdomen. Vârsta a doua, schimbările hormonale, toate își spun cuvântul. Dar când am evenimente, încerc să fiu și mai disciplinată.
  • 2. Împotriva balonării, care repet se întâmplă des la această vârstă, indiferent de cât de sănătos aș mânca, iau Triferment (este un medicament natural pe care îl cumpăr din România și îl dau și prietenelor mele din SUA). Și/sau cărbune pe care iarăși l-am găsit doar în România.
  • 3. Nu fac excese de nici un fel.
  • 4. Nu uit să îmi hrănesc sufletul pe partea spirituală. Pentru mine este important să fiu sănătoasă. Acest aspect se referă la sănătatea fizică desigur, dar și la cea emoțională și spirituală. Îmi reamintesc că dacă toate aceastea sunt alienate, atunci mă simt mai încrezătoare și poate proiectez o imagine pozitivă și celor din jur.
  • 5. Le ofer cititoarelor Unica o rețetă pentru o siluetă perfectă pe care am învățat-o de la o filipineză. Într-un recipient de sticlă, se pun două lămâi tăiate felii, câteva frunze de mentă, felii de castravete proaspăt și ghimbir. Se adaugă apă și se lasă în frigider peste noapte. Se bea dimineața pe stomacul gol. Eu pe timpul verii o beau de câteva ori pe zi.

Citește și Care este cea mai bună dietă de slăbit

Sursă foto: Arhivă personală

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton