Organismul uman nu este capabil să reziste la temperaturi prea scăzute. Din fericire, avem mai multe multe mecanisme care ne ajută să menținem temperatura internă și să rezistăm vremii reci. Iată cum ne afectează frigul extrem.
Când simțim că ne e frig, mușchii ni se contractă, dârdâim, tremurăm și ne clănțăne dinții. Părul de pe corp se ridică, datorită contracției fibrelor musculare din jurul rădăcinilor firelor de păr, iar epiderma capătă aspect de piele de găină, un fel de ecou la evoluției umane din vremurile în care corpurile strămoșilor noștri erau acoperite cu blană.
Hipotalamusul, termostatul organismului
Hipotalamusul, glanda cerebrală care acționează precum un termostat al organismului, controlează nervos aceste reacții pentru a păstra organele vitale la căldură cât mai mult, până când omul respectiv găsește un adăpost călduros.
Misiunea hipotalamusului este să păstreze temperatura internă constantă cu orice preț – sacrificând extremitățile dacă trebuie. Din acest motiv simțim înțepături ca niște ace în degetele de la mâini și de la picioare atunci când le ținem în frig: organimsul redirecționează sângele cald în trunchi, acolo unde sunt localizate organele vitale, prin contricția vaselor de sânge din membre. În frig extrem, mai ales dacă pielea este descoperită, acest lucru poate duce la degerături. Reducerea fluxului de sânge și lipsa căldurii conduce la înghețarea țesururilor și rupturi celulare ireversibile.
Cum se descurcă alte animale cu sânge cald, iar omul nu?
Animalele din regiunile polare fie au trupul acoperit cu blană – care păstrează aerul cald în apropierea organimsului -, fie au depozite importante de grăsime sub piele, uneori groase de centimetri buni. Grăsimea este un rău conducător de căldură, așa că o păstrează în interiorul organismului. Oamenii, cu pielea lor lipsită de blană (cu excepția capului) și cu un strat de grăsime subcutanată relativ redus, nu sunt construiți pentru mediul rece.
Cum ne adaptăm la frig?
Dar oamenii au învățat să imite calitățile animalelor polare. Oamenii de știință din Antarctica, de exemplu, se îmbracă în numeroase straturi de haine, pentru a a păstra aer cald între ele, precum se întâmplă în blana animalelor.
Nu doar organismele umane sunt afectate de frigul extrem, ci și alte lucruri pe care se bazează funcționarea comunităților umane.
De exemplu, frigul extrem poate avaria rețelele electrice, din cauza acumulării de gheață și zăpadă pe cablurile de înaltă tensiune, care se pot rupe din cauza greutății. Sau conductele neizolate termic, care pot îngheța și se pot fisura.
De asemenea, automobilele pot avea probleme. Punctul de îngheț pentru benzină este în jur de minus 60 de grade, iar cel al petrolului se situează pe la minus 40 de grade. La fel, lubrifianții își pierd proprietățile la ger. Motorina îngheață la temperaturi de circa minus 10 grade, dar, din fericire, noile tipuri de motorină conțin aditivi care o păstrează lichidă până la temperaturi mai joase.
Temperaturile extrem de joase au dat naștere și unor experimente științifice bizare, precum efectul Mpemba. Acesta poartă numele unui băiețel din Tanzania, primul care a demonstrat că apa clocotită îngheață mai rapid decât apa rece.