Scârbos: Iată cu ce se machiau femeile din antichitate

03.07.2012, 07:00.

Aspectul fizic a fost întotdeauna foarte important pentru femei. Încă din timpuri străvechi, femeile şi-au torturat corpurile cu tot felul de substanţe scârboase sau chiar toxice pentru a arăta mai bine. Iată cu ce se machiau femeile din antichitate.
Egiptul Antic: ruj din alge şi gândaci
Femeile aristocrate din Egiptul antic foloseau pulberea unor gândaci roşii pentru a da buzelor o culoare mai senzuală. Cele care nu îşi permiteau varianta scumpă din gândaci, foloseau un amestec destul de toxic din alge roşii şi câteva substanţe chimice. Pentru machiajul ochilor, egiptenii (atât bărbaţii, cât şi femeile) apelau la pudră de malachit pentru verde şi sulfit de plumb (kohl, kajal) pentru un negru intens.
Persia: henna pentru zei
Imperiul Persan se mândrea cu o gamă largă de vopseluri pentru păr şi mai ales tatuaje ale mâinilor şi feţelor din henna. Ei credeau că aceste tatuaje le permiteau să acceseze spiritele telurice şi zeii.

Grecia: seu de oaie şi oxid de plumb
În Grecia Antică, oamenii bogaţi preţuiau un ten alb ca de porţelan şi cum soarele intens nu ierta pe nimeni, apelau la toxicul oxid de plumb. Praful din oxid de plumb, amestecat cu seu de oaie devenea un fond de ten foarte alb, numai bun pentru a masca bronzul natural al pielii de pe faţă şi mâini. Din păcate, utilizarea pe termen lung a acestui tip de fond de ten ducea la boli grave şi chiar moarte.
Roma Antică: blush din ocru şi ruj din vin
Şi romanii erau fanii unui ten deschis la culoare şi, prin urmare, apelau la tot felul de substanţe chimice toxice pentru albirea feţei. Multe produse erau tot pe bază de plumb, în timp ce altele, la fel de scârboase, includeau ingrediente ca excrementele de crocodil. Pentru un pic de roşu în obraji, romanii foloseau vopseluri pe bază de ocru, iar femeile mai sărace îşi colorau buzele cu taninuri din vin roşu.

China Antică: parfum din santal şi bijuterii parfumate
Elitele din China secolului şapte se scăldau în esenţe şi parfumuri. Corpurile, băile, hainele, casele şi templele lor erau toate scăldate în arome puternice, pe bază de uleiuri esenţiale. Până şi cerneala sau hârtiile pe care scriau erau aromate, iar prin lenjerie ţineau ascunşi săcuşeţi cu ierburi aromatice. Nu în ultimul rând, beţişoarele de la evantaie (un obiect de uz comun în Orient) erau sculptate din lemn de santal, pentru ca însuşi aerul din jurul lor să fie parfumat.