Iubirile de vară – ghid de folosire

.
Idila de vacanță este extrem de ofertantă și aprinde imaginația. Cum stă însă treaba în realitate, ce implicațiile au poveștile de dragoste de sezon și de ce ne atrag atât de mult

?

 

Cred că ți s-a întâmplat cel puțin o dată-n viață să fiți atrase de tipul ăla mișto pe care-l vedeai în fiecare dimineață la plajă sau în fiecare seară la barul hotelului. Sau de ghidul cu care ai mers în excursie, de instructorul de surf, barmanul care îți pregătea cocktailuri cu un zâmbet cuceritor, localnicul sexy din vreo vacanță exotică. Poate că ai rămas cu fantezia, pentru că – întâmplător sau nu – erai împreună cu partenerul în vacanța cu pricina, sau poate că ai fost mai curajoasă și ai trecut la fapte. Pe principiul “what happens în Vegas stays în Vegas”, aventurile de vacanță rămân un vis frumos, un soi de evadare fierbinte, fără mari implicații în viața care te așteaptă acasă. Exact această lipsă de implicații le face extrem de atractive, ideea de a trăi clipa fără griji pentru viitor, senzația de “timp suspendat” pe care ți-o da vacanța departe de casă.

Psihologul Carmen Moldoveanu ne explică în ce fel funcționează misterul verii: “Tine de viziunea care împarte timpul în timp obișnuit, ordinar și timp extraordinar, ieșit din tipar. Dacă în societățile vechi existau anumite sărbători care îi ajutau pe oameni să se conecteze cu dimensiunea sacră a existenței, acum, în lipsa unei religii eficiente sau a altor mituri spirituale, oamenii caută ieșirea din realitatea banală a vieții prin vacanțe exotice și idile romantice, fulgerătoare. În aceste context totul pare posibil, și viața își recăpăta magia și miraculosul de care oricine are atâta nevoie. Femeile, sub privirea iubitoare a unui necunoscut, pot să se reinventeze și să devină ceea ce au fost mereu în interior, acum lipsind blocajul timidității, gândurile critice sau oboseala zilnică.”
Am flirtat de multe ori atunci când am plecat în vacanță fără partener, dar niciodată nu am trecut linia către mai mult.

Trei povești fierbinți de dragoste

Poveștile de amor de vacanță pe care le-am aflat &adunat pentru acest articol variază între nopți fierbinți pe plajă la Vama Veche, înecate în aburi de alcool, cine romantice în Toscana, în decoruri desprinse din filme, sau chiar cereri în căsătorie refuzate și urmate de lacrimi în aeroport. De cele mai multe ori, totul se termină odată cu sfârșitul vacanței, pentru că lucrurile sunt prea complicate și oamenii prea diferiți pentru a continua o relație începută astfel.
“Era o perioadă în care eram pur și simplu foarte deprimată. Descoperisem că prietenul meu, cu care eram de 10 ani, mă înșela și îl părăsisem, dar sufeream foarte mult. Planurile noastre de vară se prăbușiseră, așa că am plecat spontan, cu prietenele, la Vama Veche. Cred că nu mai flirtasem cu un tip din liceu, dar în vara aia mi-am trecut toate limitele. Dansam pe plajă până dimineața, beam prea multe shot-uri de tequila și de câteva ori m-a prins răsăritul fie sărutându-mă pe plajă cu vreun tip din Expirat sau Amphora, fie într-o cameră străină, alături de cineva. Hm, a fost fun dar nu aș mai repeta experiență. Cu unul dintre tipi am încercat să ies la un fel de întâlnire, în București, dar am descoperit că nu prea aveam ce să ne spunem. E adevărat, era și mai mic decât mine, avea 27 de ani”, povestește Andra (34 de ani), amuzată. Acum e într-o nouă relație și se pregătește să plece cu iubitul ei într-o vacanță cuminte în Grecia.
Ioana (37 de ani), a avut o experiență diferită într-o vară în care a fost invitată la nunta unor prieteni, la o vilă din Toscana. “În vara aia eram singură, iar la masă m-am nimerit lângă un tip, un prieten al mirelui, italian, peste 50 de ani, dar incredibil de goog looking și superstilat. Am discutat toată seaaă și… pentru două zile am crezut că mi-am găsit iubirea vieții. Ne-am petrecut noaptea împreună, a doua zi m-a invitat la el, ne-am plimbat, m-a dus la cină, a fost foarte romantic. Până am aflat că, de fapt, era însurat, sau despărțit – așa susținea el. Oricum o situație incertă, mi s-a părut un mare mincinos. M-am întors în România, tipul mi-a dat add pe Facebook, dar nu am vrut să mai vorbesc cu el.”
Cea de-a treia experiență începe exotic și are un final de telenovelă. Mirela (36 de ani) a plecat într-o vacanță în Malaezia, împreună cu prietenele, în căutare de ceva plin de adrenalină (rafting, trekking, drumeții în junglă) și a avut parte de adrenalină… amoroasă. “Tipul care ne-a fost ghid în toată experiența asta a făcut o adevărată pasiune pentru mine și recunosc că și eu l-am încurajat. Ne-am ținut de mână și ne-am sărutat într-o seară, era foarte drăguț, dar nu mi-am imaginat că de la asta se va ajunge la… o cerere în căsătorie! El părea foarte îndrăgostit, eu de-abia așteptam să mă întorc acasă. Ne-a condus la aeroport la plecare și povestea noastră s-a încheiat acolo. Chiar a fost o vacanță interesantă și pot să spun că m-am întors cu bateriile încărcate!”

Care sunt capcanele acestor relații pasagere și cum le putem evita?

Am întrebat-o pe Carmen Moldoveanu și iată ce ne-a răspuns: “Relațiile pasagere sunt valoroase prin influxul de vitalitate și oprimism pe care îl insuflă vieții. Este ca și cum am șterge praful gros adunat într-o cameră și am redescoperi astfel lucrurile frumoase și colorate care se aflau acolo și care deveniseră invizibile. Este însă riscant să credem că o relație începută pasională, cu un partener relativ necunoscut, va rămâne la fel de frumoasă cu trecerea timpului. Printre rutine, grijile zilnice, capriciile și rigiditățile fiecăruia, orice vis de dragoste se spulberă dacă nu depunem efort și grijă zilnică pentru a construi relația umană pas cu pas. îndrăgostirea este un liant magic care apropie oamenii, însă nu asigură continuitatea relației. Dacă există o compatibilitate bună și disponibilitate, doi parteneri pot încerca să dezvolte o viață în doi, descoperind treptat ce îi apropie și ce îi îndepărtează.”
De cele mai multe ori, idilele de vacanță, alimentate și de decorul exotic, se sfârșesc acolo unde se termină și vacanța, având puține șanse să continue într-o relație adevărată. Poate cel mai celebru caz este cel al scriitoarei Elizabeth Gilbert, autoarea bestsellerului “Mănâncă, roagă-te, iubește!”, care și-a găsit iubirea vieții într-o călătorie în Bali. Asta a alimentat industria turistică locală, o mulțime de femei călătorind acolo în speranța de a trăi o poveste de dragoste asemănătoare, cu final fericit. Nu știm în câte cazuri a funcționat, dar nici căsnicia scriitoarei americane cu bărbatul cunoscut în Bali nu a ținut până la adânci bătrânețe: cei doi au divorțat recent, iar Elizabeth Gilbert a descoperit că, de fapt, este mai atrasă de femei!
Cum nu putem ști niciodată ce ne rezervă viața, vă dorim să vă bucurați de vară din plin și să aveți vacanțe pline de dragoste, chiar dacă este temporară sau de lungă durată!

Infidelități de sezon

Ce se întâmplă însă dacă suntem într-un cuplu și totuși se întâmplă să ne abatem “de la calea cea dreaptă”, în mod neintenționat, idila de vacanță transformându-se astfel în infidelitate? Poate o poveste de vară să distrugă un cuplu? “Dacă un cuplu este bine sudat și se bazează pe o prietenie reală, el poate supraviețui unei idile și poate fi chiar ajutat de acest tip de situație care a scăpat de sub control. Relația cea nouă pune în lumină lipsurile din cuplu și poate îndrepta atenția celor doi spre găsirea unor soluții care să ajute cuplul să supraviețuiască. Însă este important ca ambii parteneri să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce nu merge bine, căci ambii au o contribuție la apariția unor astfel de idile. Adeseori este vorba despre absența timpului alocat intimității în cuplu – conversații oneste pe teme importante sau problematice, activități de relaxare comune. Dacă însă idilele devin un obicei într-un cuplu cu o viață monotonă, și nu aduc nici o schimbare ulterioară în cuplu, ele pot fi privite ca perfuzii care întrețin viața într-un mod nenatural. Dacă în cuplul respectiv nu reapare un minim entuziasm, este îngrijorător și cei doi parteneri ar trebui să se întrebe în modul cel mai serios ce îi mai ține împreună. Dacă folosesc mai degrabă metafora închisorii din care au nevoie să evadeze temporar, ar trebui să-și pună întrebări. Cine îi ține închiși? Care sunt beneficiile secundare ale unei închisori? Când au luat decizia să renunțe la libertatea lor? Care e prețul libertății?”

 

Foto Hepta

 

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton