UNICA susține alăptarea în public!UNICA este alături de mame și de bebelușii lor, care au dreptul să fie hrăniți la sân în orice situație, chiar și atunci când se află în văzul semenilor. Susține și tu campania pentru protejarea alăptării în public!
Mihaela Miroiu, profesoară universitară la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, se află printre persoanele publice care susțin alăptarea în public. Citește mesajul pe care l-a publicat ieri pe Facebook, și spune părearea ta într-un comentariu!
Mesajul Mihaelei Miroiu despre alăptarea în public
„Dacă interesează pe cineva, eu cam asta cred despre alăptarea în public.
– Cred că niciunul nu avem o problemă să mâncăm, atunci când ne e foame, sau doar din plăcerea companiei, în afara spațiului privat. Ba dimpotrivă, facem uneori din asta un act estetic, ludic, îl expunem pe rețele online.
– Cred că bebelușilor le este foame, la fel ca și nouă, indiferent unde se află.
– Cred că mamele care alăptează nu sunt și nu trebuie condamnate la arest la domiciliu.
– Cred că există, în mintea celor care sar în sus oripilați, o asociere a sânului cu sexualitatea, nu cu hrana. Treaba lor, cu obsesiile lor cu tot. Poate că mai bine s-ar controla nițel.
– Ascunderea alăptării în spațiul privat a venit odată cu femeile casnice, în perioada industrializării, fiindcă ele acolo își duceau și viața și munca.
– România nu a apucat să aibă vreodată, în istoria ei, mai mult de 4% femei casnice. Țărăncile își luau pruncii la holdă și îi alăptau acolo, în comunitatea de secerători.
– În comunismul trăit de una ca mine, concediul de maternitate dura 3 luni și jumătate. Cam atâta dura și alăptatul (chiar mai puțin, că era și concediul prenatal). Comunismul natalist românesc a stârpit/redus alăptarea la un timp foarte scurt, timp în care femeile erau acasă.
– Acum alăptarea s-a prelungit incomparabil mai mult. Și a apărut arestul la domiciliu, ca să nu se oripileze diverși cetățeni că organul hrănirii este expus public, nu de alta, dar nu asta văd ei în filmele erotice sau/și porno. Departe de ei (și ele) să își vadă cu ochii minții, propriile mame, alăptându-i cândva.
– Păcatul este în ochii privitorilor, la fel ca și virtutea.
În concluzie, dacă avem o minimă bunăvoință să acceptăm că bebelușilor le e foame oriunde, că mamele sunt, totuși, femei libere, că sânii sunt primordial sursă de hrană, nu jucării sexuale, cred că putem ajunge la ceva mai mult firesc și naturalețe.”
Mihaela Miroiu este o teoreticiană și militantă feministă din România. Este profesoară universitară la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), conducătoare de doctorat în Științe Politice și predă cursurile Ideologii politice actuale, Etica în relații internaționale, Teorii politice feministe. Interesele sale de cercetare vizează teorii politice, cu accent asupra teoriilor politice feministe, Etică politică, ideologii politice actuale și politici de gen.