Într-o zi, un bărbat înstărit a decis că fiul lui este suficient de mare încât să vadă realitatea cu ochii lui, așa că l-a dus într-un sat uitat de lume pentru a vedea cum trăiesc oamenii săraci. Credea că astfel copilul va aprecia mai mult ceea ce are, însă el însuși a avut cel mai mult de învățat din această experiență.
După două zile petrecute cu o familie săracă, în drum spre casă, bărbatul își întreabă fiul:
─ Cum ți s-a părut călătoria noastră în sat?
─ A fost o experiență incredibilă, i-a răspuns micuțul.
─ An învățat că noi avem un câine, iar ei au patru. Noi avem luminițe în grădina din spatele casei, ei au stelele ca lumini pe timp de noapte. Noi avem o piscină pe care o folosim doar la sfârșit de săptămână, ei au un râu nemărginit în care se scaldă zilnic. Avem o mică bucată de pământ care este îngrădită cu sârmă și beton, ei au câmpuri libere cât vezi cu ochii. Noi avem servitori care ne fac toate poftele, ei îi servesc pe alții. Noi ne cumpărăm hrana, ei o obțin singuri. Noi avem ziduri protectoare în jurul casei, ei au prieteni dispuși să facă orice pentru ei.
Bărbatul a amuțit când a auzit răspunsul fiului său, apoi copilul a adăugat:
─ Mulțumesc, tată, pentru că mi-ai arătat cât suntem de săraci în realitate!
Auzind părerea fiului său, bărbatul a înțeles atunci ce este cu adevărat important în viață.