Toată clasa a izbucnit în râs, iar profesoara era vizibil iritată. Le-a spus copiilor să tacă și, pe un ton aspru, a continuat discuția cu băiețelul evreu:
─ Ce înseamnă asta, Izechka? Răzi de mine?
Rușinat și încercând să își stăpânească lacrimile, copilul i-a răspuns profesoarei cu vocea tremurândă:
─ Doamna profesoară, vă rog să mă credeți pe cuvânt că eu nu îmi amintesc alte anotimpuri ale anului în afară de Ceaikovski, Vivaldi, Haydn, Piazzolla, Glazunov și Loussier.
În clasă s-a așternut o liniște deplină timp de câteva zeci de secunde. Impresionată de răspunsul lui Izechka, profesoara a reluat apoi discuția pe un ton calm:
─ Dragul meu, mă refeream la schimbările anuale ale climei. Poți să numești, te rog, anotimpurile pe care le cunoști?
─ Mă scuzați, doamna profesoară! Nu credeam că îmi puneți o întrebare atât de simplă. Există patru anotimpuri: primăvara, vara, toamna și iarna.