Epidemia mondială de obezitate, alimentele tot mai procesate și chiar falsificate, studiile contradictorii și adesea părtinitoare au transformat zahărul într-un soi de aliment-inamic, de care se feresc din ce în ce mai mulți oameni. Te invităm să afli și opinia nutriționistului, pentru a avea un tablou cu gust cât mai echilibrat.
Când mai avem câte-un motiv de sărbătorit pe la birou, între colege, nici nu mai știi ce să aduci – bomboane? Exclus! Au zahăr. Prăjituri? La fel – pline de zahăr și de grăsimi. Tort? Doamne, ferește! Bombă calorică bună de admirat, din care fetele ciugulesc precum păsărelele – câțiva centimetri cubi, cel mult. Din cauza zahărului, în principal, și ca să nu se îngrașe… tot în principal. Când ies în oraș, doamnele beau cu plăcere limonadă, dar musai cu miere, că zahărul e prohibit. Dar ce să le fi făcut zahărul tuturor? Le întrebi, iar răspunsurile te pun pe gânduri… Multe sunt povești de pe net și bloguri, unele fără urmă de adevăr în ele, altele parcă sunt citate de pe site-uri pline de articole-bombă, puse acolo pentru trafic și-atât. Ca să ne lămurim dacă zahărul este sau nu unealta Satanei, am apelat la dr Corina Zugravu, unul dintre specialiștii în nutriție ai Institutului de Sănătate Publică București, autoare a numeroase studii centrate pe analiza comportamentului legat de alimentație al diferitelor categorii de populație.
Ce este zahărul?
Zahărul este un dizaharid concentrat, și anume zaharoza, care se extrage din plante precum trestia-de-zahăr sau sfecla-de-zahăr. Este o substanță naturală, originară din Orient, dar care a ajuns răspândită în Europa abia pe vremea cruciadelor. Deci, cu certitudine, se poate trăi fără zahăr. Referitor la produsul ca atare, nu există o cantitate maximă recomandată zilnic; în privința produselor zaharoase însă au existat în trecut unele recomandări ale forurilor medicale, dar s-a renunțat la ele, pentru că lumea a înțeles că valorile maxime erau de fapt recomandări… adică medicii ne sfătuiau să mâncăm o anume cantitate. Când, de fapt, se poate trăi perfect fără produse zaharoase.
Ce face zahărul în organism
Odată ajuns în tubul digestiv, zahărul se descompune în monozaharidele din care e formată molecula de zaharoză, respectiv în glucoză și fructoză, care iau calea obișnuită a digestiei acestor substanțe: cresc glicemia, solicită secreție de insulină și ajung în interiorul celulelor, unde sunt folosite ca surse de energie. Problema este că tot procesul este foarte rapid, lucru care este util doar în situația în care suntem antrenați într-o activitate fizică foarte intensă. Dacă nu utilizăm această sursă imediată de energie, glucoza și fructoza sunt stocate sub formă de lipide, ceea se înseamnă că un consum exagerat de zahăr duce la creștere în greutate, cu toate consecințele ei dezastruoase.
Chiar dacă există voci care spun că zahărul alb ar fi periculos din cauza procedeelor de rafinare și care ar putea lăsa reziduuri chimice în produsul final, medicul specialist în nutriție spune că este ceva fals: zahărul alb nu este cu nimic mai periculos față de zahărul brun. |n zahărul alb rămâne aproape exclusiv zaharoza, restul e eliminat. În zahărul mai puțin rafinat rămân urme din alte componente ale plantei. Dar compoziția este dominată tot de zaharoză, deci beneficiile pentru organism ale zahărului brun sunt practic inexistente.
Aceeași situație o întâlnim și în cazul mierii: Corina Zugravu explică faptul că, din păcate, nu sunt diferențe mari. Mierea este un sirop de glucoză, fructoză și zaharoză (deci aceleași molecule din compoziția zahărului), fiind o substanță care crește glicemia chiar mai rapid decât o face zahărul. |n plus, mai poate avea și alte probleme. Mierea e adesea poluată cu pesticide, medicamente administrate albinelor și poluanți din mediu, pe când zaharul rafinat nu este… Nu are cum.
Ca să nu mai spunem că mierea poate fi falsificată, pe când zahărul… nu!
Despre zahărul ascuns și despre îndulcitori: Zahărul adăugat în alimente procesate chiar este o mare problemă, mai ales când e vorba de alimente pe care în mod tradițional nu le asociem cu prezența zahărului. Dar putem vedea foarte bine ce s-a pus în interior dacă citim lista de ingrediente. Deci atenție mare la aceste ingrediente! Nu că fructele nu ar avea și ele propriul zahăr, dar ele sunt mult mai echilibrate nutrițional, aducând în organism și fibre, minerale, vitamine, antioxidanți…
Despre îndulcitori, e bine de știut că nu există pericole în utilizarea lor: toți îndulcitorii folosiți în Uniunea Europeană sunt foarte bine verificați. Beneficiul folosirii lor este că ne satisfac dorința, plăcerea înnăscută pentru gustul dulce, fără a crește glicemia sau a aduce calorii inutile.
Dă zahărul dependență?
Există studii care argumentează pentru dependență, dar nutriționistul Corina Zugravu nu se declară convinsă de veridicitatea datelor, neconsiderând că ar exista persoane cu adevărat dependente de zahăr. Nu zahărul este cauza tuturor relelor, adaugă medicul specialist. Nu există produs alimentar unic pe care să putem arunca toată vina pentru epidemia actuală de obezitate. Lucrurile trebuie abordate integrativ. Altfel și soluțiile vor fi necorespunzătoare. Dacă de mâine nimeni nu mai mănâncă zahăr, problemele de exces ponderal nu se vor rezolva. Ar fi o iluzie să credem asta.