Cu toții simțim dragostea pentru cel puțin o persoană. Avem oameni în viața noastră de care depindem, fără de care nu am trăi. Dar, de câte ori ne exprimăm afecțiunea pentru ei? Un cititor ne-a trimis această poveste emoționantă pe care ar trebui să o citești.
“Soțul Carlei a murit acum un an într-un accident de mașină. Tudor avea 52 de ani și se întorcea acasă de la muncă. Șoferul care a provocat accidentul era un tânăr de 18 ani care de abia își luase carnetul și era beat. Tudor a murit pe loc. Tânărul a avut nevoie de îngrijiri medicale, dar a părăsit spitalul după două ore.
Ironia destinului a fost că, soția lui Tudor, Carla împlinea în ziua aceea 50 de ani. Tudor avea cadoul ei în buzunarul de la haină, două bilete pentru o croazieră pe Mediterană, croaziera la care visau de mult. Voia să-i facă o surpriză.
La un an de la accident, eram la pomană și o întrebam pe Carla:
Lacrimile i s-au prăvălit pe obraji și mi-am făcut griji că am depășit măsura întrebând așa ceva. Mi-a luat mâna și m-a privit în ochi spunându-mi:
– E totul bine. Vreau să-ți povestesc. În ziua când m-am măritat cu Tudor, i-am promis că îi voi spune că îl iubesc în fiecare dimineață când ne despărțeam pentru a merge la lucru. Și el mi-a promis același lucru. Pe măsură ce s-au născut copiii, această promisiune a fost mai greu de îndeplinit. Chiar și când eram supărată pe el, strângeam din dinți și îi spuneam acel te iubesc sau îi lăsam un bilețel în pachetul cu mâncare. În ziua în care a murit, mi-a lăsat o felicitare pe masa de la bucătărie. Încercând să nu îmi încalc promisiunea, am coborât cu liftul și l-am prins în mașină. I-am spus <>. Așa am supraviețuit. Știind că ultimele cuvinte pe care i le-am spus au fost Te iubesc.”