O asistentă de la obstetrică a explicat printr-o scrisoare cum arată munca pe care o face în fiecare și ce o face să continue să revină, în fiecare zi la spital.
“Eu sunt doar o asistentă. O asistentă de la obstetrică. Nu sună prea distractiv, nu?
Eu sunt doar asistenta care a fost prezentă la nașterea copilului tău.
Eu sunt doar asistenta care te-a ținut de mână, care te-a privit în ochi și care te-a făcut să te simți cea mai puternică femeie din lume.
Eu sunt doar asistenta care a descoperit că ai preeclamsie severă și care i-a cerut medicului repede sulfat de magneziu pentru ca tu să nu ai spasme.
Eu sunt doar asistenta care ți-a făcut poze cu bebelușul pentru că erai singură în sala de operații, deși trebuia să mă ocup de un milion de alte lucruri.
Eu sunt doar asistenta a cărei familii care mi-a simțit lipsa și azi la cină, pentru că trebuit să stau trei ore peste program.
Eu sunt doar asistenta care te-a ajutat în cel mai vulnerabil moment al vieții tale.
Eu sunt doar asistenta care l-a convins pe medic să aștepte până să facă operația de cezariană, ca să ai timp pentru o dilatare mai bună.
Eu sunt doar asistenta care a amânat momentul să-l sune pe medicul tău, pentru ca o epiziotomie să nu fie necesară.
Eu sunt doar asistenta care a plâns lângă tine când copilul tău nu avea puls la naștere.
Eu sunt doar asistenta care nu a mâncat nimic de la 5 dimineața.
Eu sunt doar asistenta care te-a lăsat să o zgârâi când ți se făcea epidurala.
Eu sunt doar asistenta care a convins o adolescentă că poate păstra copilul și să meargă în continuare la școală.
Eu sunt doar asistenta care te-a ținut de mână și ți-a adresat sincere condoleanțe.
Eu sunt doar asistenta care a plâns până a ajuns acasă și pe care soțul ei nu trebuie să o mai întrebe cum i-a fost ziua.
El știe. Azi. În fiecare zi. Am simți bucurie, durere, am șters lacrimi, am calmat frici, am ținut secrete, am salvat vieți. Mă doare corpul. Mă doare sufletul. Dar, de asta mă întorc în fiecare zi la spital. Eu sunt doar asistenta de la obstetrică. ”