Dana Rogoz: „Blogul e casa mea virtuală”

În noiembrie, Dana Rogoz aniversează șase ani de când și-a lansat blogul. Am stat de vorbă cu Dana despre începuturile ei în Social Media și despre cum s-a schimbat viața ei de când a devenit una dintre cele mai populare bloggerițe de la noi.

Primul articol de pe blogul tău este din noiembrie 2010. Cum a fost începutul?
Am deschis blogul într-o oarecare seară din noiembrie, stând în pat cu laptopul în brațe. Spun „oarecare”, pentru că în ziua de azi astfel de lansări nu pot fi oricând și nu pot fi oricum. Faci un eveniment de lansare, ceva, chemi presa, nu te joci. Eu, în schimb, am lansat blogul fără niciun fel de tam-tam, fără așteptări. Primul post se cheamă „Început” și o să vedeți că are o singură poză – un colaj făcut de mânuțele mele în ppt, care mi-a luat câteva ore. Apoi câteva ore să învăț să îl urc online și să îl poată zări familia și prietenii apropiați, pe care apucasem să îi anunț că voi avea blog.

Cum s-a schimbat blogul tău în acești șase ani?
Sigur, eu ca blogger am avut un mare avantaj și anume că eram deja cunoscută din activitatea mea de mulți ani în televiziune. Astfel, „dana rogoz” era deja o căutare pe Google. În scurt timp, și Google s-a prins că ăsta e blogul meu. Din 200 de unici pe zi în primele zile ale blogului am ajuns acum la 20.000 sau 40.000 (asta dacă mă mărit sau nasc… sau îmi arăt mașina?!?!). Blogul s-a lansat ca unul de Fashion, dar nu scris de „specialistul” care vine și spune cât de prost te-ai îmbrăcat și cum „nu ai voie să combini” nu știu ce cu nu știu ce. Nu, blogul meu a fost mereu un spațiu înclinat către ce e frumos și mă inspiră, nu către ce nu e frumos și mă respinge. Poate pentru că așa sunt eu, de felul meu. A fost și este încă o căutare de-a mea în zona Fashion, pe care am împărtășit-o cu alții poate la fel de pasionați ca și mine. Inițial, îmi propusesem să am un blog de Fashion news sau Street style. Dar publicul mi-a cerut ca acest blog să evolueze într-unul de stil personal, dorind să vadă cum mă îmbrac eu și când nu stau frumos la poze în fața unui panou la un eveniment monden. Întotdeauna am avut și o pondere (consistentă) de postări mai personale, despre momente importante în familia mea, despre călătoriile mele, despre îndoieli, despre fericire. S-au conturat cu timpul și niște categorii în care se încadrează aceste articole, dincolo de cea numita Fashion: Parenting, Travel, Lifestyle.
Am creat o comunitate foarte frumoasa pe acest blog, căreia chiar vreau să îi împărtășesc anumite sentimente.

Fashion, beauty, lifestyle, travel, parenting. Cum ai descrie blogul tău în câteva rânduri?
E casa mea virtuală.

Maurice Munteanu, reacție dură după victoria lui Călin Georgescu. 'Treziți-vă!' Ce mesaj a transmis editorul de modă

Recomandarea zilei

Ce ai învățat de când ai lansat blogul?
Blogul mi-a făcut în acești ani foarte mult bine. La început scriam în pauzele de la filmări. Apoi în pauzele dintre mesele de alăptat. Acum în pauzele dintre repetițiile la teatru. A fost întotdeauna un loc al meu în care era „cald și bine” și unde abia așteptam de fiecare data să revin. Nu există acum să ajung într-un spațiu nou care să îmi placă și să nu zic: „ah, trebuie să facem niște poze aici” sau „trebuie să scriu despre asta pe blog”. A ajuns astfel să fie și un fel de arhivă personală la care am acces oricând. Dacă mi se face dor de India, dau căutare pe blogul meu de pe telefon „India” și găsesc acolo tot ce am nevoie. În primii ani nu câștigam nimic din blog, nu pentru asta l-am deschis.

Iar acum?
Cu timpul, munca mea (care a ajuns în medie de vreo șase ore pe zi) a ajuns să fie răsplătită inclusiv financiar. În felul acesta am putut să îi dedic și mai mult timp și am putut să evoluez calitativ (mă refer la imaginea actuală a blogului, la ședințele foto, proiecte video etc). Blogul îmi oferă azi stabilitatea necesară ca să îmi permit să joc teatru. Deci îl prețuiesc cu atât mai mult, pentru că datorită lui am putut să îmi fac meseria (să nu abandonez ca alți colegi care nu se puteau întreține din teatru, fiind nevoiți să se orienteze către alte meserii), ba chiar și să adun un public educat de pe blog, în sălile de teatru. Și tot datorită blogului mi-am lansat propriul brand, Moon by Dana Rogoz.

Trecutul neștiut al femeii care aspiră la titlul de Prima Doamnă a României. Ce s-a aflat acum despre Cristela Georgescu, soția lui Călin Georgescu

Recomandarea zilei

Ce te inspiră pentru liniile brandului tău?
Orice. O călătorie în afara țării, un film, o carte… Majoritatea ideilor mi-au venit cât timp mergeam cu mașina și conducea Radu. Inclusiv ideea genții cu fețe detașabile. Eram în luna de miere și călătoream cu rulota noastră. Așadar, într-un moment în care eram fericită și liniștită, ideea s-a născut neîncrâncenat, ci spontan.

Cât de des reușești să adaugi produse noi colecției Moon?
O dată la 6 luni minimum. Nu am presiunea unui designer de modă, care să fie obligat să țină cont de sezoane. Eu lansez când mă simt inspirată. Nici nu mă consider un fashion designer, eu mai degrabă fac design de produs. De aceea am și deschis de curând Moon Studio (Str. Alexandru Donici 38), unde cei care mă urmăresc pot veni cu programare să își aleagă un obiect de design al meu sau a altui designer de produs roman.

Ce contează cel mai mult pentru tine atunci când începi să scrii o postare pe blog?
Trebuie să simt nevoia de a comunica acel mesaj. Las cuvintele să curgă, fără să mă gândesc la scheme care să atragă un public numeros, fără să abuzez de epitete și metafore ca pe vremea compunerilor din școală. Scriu sincer și fără să mă iau prea în serios, pentru că nu fac politică, nu îmi propun să schimb guverne pe acest blog. Sunt alții care știu să facă asta. Acesta e un blog personal și drept urmare am nevoie doar de laptop, o ciocolată caldă lângă, puțină liniște în casă și… publish.

Ce compromis nu ai face niciodată sub nicio formă pe blogul tău?
Nu aș face reclama unor produse pe care eu nu le consum și în care nu am încredere. Odată că sunt foarte mulți clienți care își doresc să intre pe blogul meu, așa că îmi permit să fiu selectivă. Dar și la început când aveam foarte puține propuneri, tot nu făceam reclame la orice. Țin minte că printre primele propuneri de colaborare a fost una pentru anvelope. Să ce??? Să scriu despre cauciucuri?? Eu?? Care habar nu am să fac o pană??? No way. Fiecare blogger își știe limitele și are propriile criterii.

Dacă ar fi să alegi o singură fotografie/postare de pe blogul tău, care ar fi aceea?
Prima postare după ce am născut. Nu vreau să pierd primele cuvinte scrise pe o foaie de hârtie (a se citi pagina de blog) despre cel mai fericit moment din viața mea. Primele poze cu Vlad, cu mine în spital… oh, Doamne, uneori când mă gândesc cât de multe imagini extrem de valoroase pentru mine, din punct se vedere emoțional, sunt acum pe blog, mă apucă panica să nu se întâmple ceva și să pierd vreodată tot acest conținut. Aș suferi enorm, aș simți că se rupe o bucată din mine.

Foto: danarogoz.com

Citește continuarea interviului în UNICA de noiembrie, din 25 octombrie la chioșcurile de presă!

Citește și – Poezioare despre violență – un text de Dana Rogoz

Citește și – Sunt mamă la fel ca tine, nu mă judeca!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro