Ceasul a sunat la 6,45. M-am dat jos din pat încet, cu gândul să îmi fac o cafea ca să mă dezmeticesc. Am lucrat până târziu la o rochie pe care o croșetam de câteva luni. M-am ambiționat ca în seara precedentă să o termin, pentru că venise primăvara și nu prea aveam cu ce să mă îmbrac.
Mi-am căutat papucii sub pat. Până i-am găsit, a început să sune telefonul. „Cine ar putea să sune la ora asta?” Am văzut că era numărul Anicăi, una dintre vecinele din sat.