Noi o credeam moartă și o plângeam, iar ea chefuia!

.
Ceasul a sunat la 6,45. M-am dat jos din pat încet, cu gândul să îmi fac o cafea ca să mă dezmeticesc. Am lucrat până târziu la o rochie pe care o croșetam de câteva luni. M-am ambiționat ca în seara precedentă să o termin, pentru că venise primăvara și nu prea aveam cu ce să mă îmbrac.

Mi-am căutat papucii sub pat. Până i-am găsit, a început să sune telefonul. „Cine ar putea să sune la ora asta?” Am văzut că era numărul Anicăi, una dintre vecinele din sat.

Continuarea pe Libertatea.ro.

Google News Urmărește-ne pe Google News

PE ACELAȘI SUBIECT
   
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton