Unei femei i-a fost greu să-i scrie o scrisoare medicului ei care s-a ocupat de sarcina ei pentru că a vrut ca scrisoarea să fie perfectă și să nu fie influențată de nimeni și nimic.
“Domnule doctor,
Am venit la dumneavoastră în cel mai dificil moment al vieții mele. Eram împietrită de frică. Disperarea îți făcuse loc în viața mea. Încă nu știam adevărul despre copilul meu, dar căutam răspunsuri. Dar, în loc de încurajări și suport, dumneavoastră mi-ați spus să fac avort. V-am spus numele viitorului copil și dumneavoastră m-ați întrebat dacă știu că viitorul meu copil nu va avea o viață normală pentru că are sindromul Down. Mi-ați sugerat să mă răzgândesc. Următoarele vizite au fost un chin. Cel mai greu moment al vieții mele a fost de nesuportat pentru că dumneata nu mi-ai spus adevărul.
Nu simt mânie, dar sunt tristă. Sunt tristă că bătăile inimioarelor pe care le auzi zilnic nu îți ating sufletul. Sunt tristă că piciorușele, degețelele și toate detaliile copiilor nu îți aduc aminte de miracolul vieții. Sunt tristă că ați putut să vă gândiți că viitorul nostru copil ne va scădea calitatea vieții din cauza faptului că are sindrom Down. Mi se rupe inima când mă gândesc că poate ați spus asta chiar azi unei viitoare mămici. Cel mai rău îmi pare că ați avut privilegiu să o cunoașteți pe fiica mea, Ema.
Ema ne-a îmbogățit viețile. Ne-a adus bucurie și sens vieții. Ne-a deschis ochii în fața frumuseții adevărate și a celei mai pure iubiri.
Mă rog ca nicio mămică să mai treacă prin ce am trecut eu. Mă rog ca dumneata să deschizi ochii la miracolul din ecografiile pe care le vezi zilnic. Mă rog ca data viitoare, când vei vedea pe ecografie un copil cu sindrom Down să-i spui adevărul acelei mămici. Copilul ei este perfect.”