Când fostul meu soț va crăpa de atâta mâncare – și doresc ca acest lucru să se întâmple cât mai târziu -, am să particip la funeralii îmbrăcată cu un șorț de bucătăreasă și am să-i scriu pe mormânt următorul epitaf:
„Să fie primit acest papricaș de iepure și să-l mănânce cu tot neamul lui flămând! Se taie iepurele în bucăți și se pune la marinat. Intr-o tigaie, se prăjesc ușor, în untură, ceapa tăiată felii și slănina fiartă, tăiată în bucățele de un centimetru. Se scoate iepurele de la marinat, se scurge bine, se pun bucățile în cratiță și se lasă să se rumenească, la cuptor. Apoi se adaugă puțină apă sau zeamă de carne, o linguriță de boia de ardei și o lingură de bulion, subțiate cu zeama în care a stat iepurele la marinat, trecută prin sită. Se pune sare, după gust. Se lasă să fiarbă o oră și jumătate, până ce carnea devine fragedă. Amin”.