Atitudinea pe care o avem în fața vieții ne poate schimba destinul. Un bărbat din Statele Unite a sfidat moartea cu zâmbetul pe buze. Atitudinea sa a făcut diferența dintre viață și moarte. Nu putem avea o viață pozitivă dacă o trăim cu o minte negativă.
Citește și tu povestea bărbatului care a demonstrat că optimismul trebuie să ne guverneze viața.
“Prietenul meu, Jerry este genul de om pe care ori îl iubești, ori îl detești. Este mereu cu zâmbetul pe buze și are mereu o vorbă bună pentru oricine.
Jerry este un manager unic. Angajații săi îl urmăresc pas cu pas, pentru că știu că au ceva de învățat de la el. El putea să-i motiveze cum nu putea nimeni. Un angajat care avea o zi proastă primea de la Jerry o nouă perspectivă și totul se schimba.
Într-o zi m-am dus la el și l-am întrebat cum poate să fie așa optimist într-o lume așa rea. El mi-a răspuns:
– În fiecare zi mă trezesc spunându-mi că azi am două opțiuni, să am o atitudine negativă sau una pozitivă. Aleg de fiecare dată ultima variantă. De fiecare dată când se întâmplă să am o problemă, am iarăși două opțiuni, să fiu victima sau să învăț ceva din această situație. Eu aleg să învăț. De fiecare dată când vine cineva la mine să se plângă, am două opțiuni, fie accept felul lor de a gândi, fie le arăt latura pozitivă a vieții.
– Ba da! Este! Viața înseamnă alegeri. Fiecare situație este o alegere. Tu alegi ce reacție să ai! Tu alegi cum îți trăiești viața!
Câțiva ani mai târziu de la discuția noastră, Jerry a trecut printr-o întamplare nefericită. A fost jefuit! Acesta a fost surprins de trei hoți într-o noapte când acesta închidea restaurantul pe care îl deținea. Sub amenințarea armei, Jerry a greșit combinația cifrului de la seiful din restaurant și a fost împușcat.
După o operație care a durat 18 ore, Jerry și-a revenit, dar a rămas cu câteva fragmente de gloanțe în corpul său.
După șase luni de la incident, l-am întrebat cum se simte. El mi-a arătat mândru cicatricile lui. Eram curios ce i-a trecut prin cap în momentul jafului și el mi-a spus:
– În primul rând m-am gândit că poate ar fi trebuit să închid ușa din spate a restaurantului, iar apoi când stăteam întins pe jos, sângerând mi-am spus că am două opțiuni, fie să mor, fie să trăiesc. Am ales să trăiesc.
– Medicii de pe salvarea au fost minunați! Îmi tot spuneau că o să fie bine, dar când am intrat în spital și eram dus pe targă în sala de operații am văzut expresia gravă a asistentelor și mi-a fost imediat frică. Citeam în ochii lor că sunt un om mort, așa că am făcut ceva!
– Ce?
– Atunci când o asistentă m-a întrebat dacă sunt alergic la ceva i-am spus că sunt. Când m-a întrebat la ce, am tras aer în piept și am țipat că sunt alergic la gloanțe! Au început cu toții să râdă. Am continuat spunându-le că trebuie să mă opereze ca și cum aș fi viu, nu ca și cum aș fi deja mort.
Jerry a supraviețuit datorită abilităților medicilor, dar și a atitudinii sale. Am învățat de la el să trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Atitudinea e totul, până la urmă”