Ce poţi să faci în weekend? Vizitează muzeele din Bucureşti!

16.02.2012, 09:26.

Adu trecutul în prezent prin cele mai frumoase forme şi culori. Trăieşte poveştile ferecate în muzee şi lasă-te surprinsă de inedit sau de mister.
Unica îţi construieşte un traseu bucureştean de weekend, nostalgic şi idilic

Eleganţa vine din interior, iar o femeie, ca să strălucească, nu are nevoie decât de o pereche de pantaloni şi un trenci pe care să le poarte la braţul bărbatului iubit. Aceste gânduri l-au călăuzit pe Yves Saint Laurent, în anii ’60, către spargerea normelor sociale şi a prejudecăţilor, prin promoarea smokingului feminin, această piesă minimalistă şi androgină, care le-a permis doamnelor să îmbrace haine în mod normal purtate doar de bărbaţi cu influenţă.

Moda ca artă

„Gabrielle Chanel le-a dăruit femeilor libertate. Yves Saint Laurent le-a dat putere“, spunea anul trecut, la moartea creatorului de modă, partenerul său de afaceri, Pierre Berg. La un an de la dispariţia designerului, Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR), în colaborare cu Fundaţia Pierre Berg – Yves Saint Laurent, Ambasada Franţei şi Institutul Francez organizează expoziţia „Omagiu adus lui Yves Saint Laurent“, care durează până la sfârşitul lui august. Pereţii galeriei amenajate în Sala Auditorium a MNAR sunt negri, pentru că negrul era culoarea sa preferată. O considera „un refugiu“, iar acest lucru stă scris cu litere roz de mână încă de la intrare. În contrast cu întunericul decorativ, de pe pereţi luminează maiestuos crochiuri ale designerului, schiţate pe foi albe, parcă dintr-o singură mişcare de creion, atât de dinamice încât o fracţiune de secundă ai impresia că personajele sunt în mişcare, pe catwalk. Colecţia de afişe desenate între 1970 şi 2007, la fiecare celebrare a Anului Nou, este o explozie de iubire colorată, care te ţintuieşte-n loc precum un magnet. Fiecare poster are încorporat în design cuvântul „love“ – singurul lor element comun, pentru că, de fapt, fiecare afiş este unic, o manifestare iconică a minunatei imaginaţii a designerului şi a esteticii sale ce a dominat anul în cauză. Nucleul expoziţiei însă este colecţia de rochii de mireasă, prezentată în 1981 la Paris şi inspirată din tabloul lui Matisse, „La blouse roumaine“ sau „Ia“. Ele arată cât de important era pentru creator dialogul dintre tradiţie şi modernitate, dintre artă şi modă. Aşezate pe oglinzi, pentru a se vedea lucrătura fină a fotelor stilizate (fuste din portul popular românesc), manechinele absorb atmosfera pe o muzică de operă care se aude-n surdină.

Formă şi culoare

De cum deschizi portiţa de lemn a Muzeului Zambaccian, situat pe strada cu acelaşi nume, te învăluie o ambianţă interbelică. În curtea casei domnesc, prin masivitatea volumelor, la umbra stejarilor, statuile negre, din bronz, ale sculptorului Oscar Han. Înăuntru este intim şi discret. Nu pătrunde niciun zgomot. Se aude doar sunetul paşilor pe parchet. Tablourile dorm, instaurează o pace nobilă. De-a lungul a 73 de ani, Krikor Zambaccian, om de afaceri de origine armeană, pasionat de artă, a dat ţării una dintre cele mai bogate şi mai valoroase colecţii: peste 300 de obiecte, majoritatea lucrări care creionează istoria picturii româneşti din prima parte a secolului al XX-lea. Florile lui Luchian sunt adevărate opere de simplitate cromatică – respiri culoare, delicat; pensula lui Grigorescu dă sens haosului din amestecul de nuanţe; miroşi gerul „Iernii la Barbizon“ a lui Andreescu, iar în pictura senzuală a lui Tonitza străluceşte lumina. La etaj, afli grupul celor 18 impresionişti francezi, printre care singurul Paul Czanne din ţară, Henri Matisse, Pablo Picasso, Renoir şi Camille Pissarro. Tânjeşti la volumele de artă apărate de geamul bibliotecii din biroul colecţionarului, păstrat exact ca în 1940. Zăboveşti pentru o clipă în faţa „Portretului de copil“ al lui Brâncuşi, vezi cum a modelat parcă cu buricele degetelor, deşi bronzul se toarnă, iar apoi, cu un singur gest, i-a plasat nasul în vânt.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Exploratorii

La câteva străzi de Muzeul Zambaccian, într-o casă interbelică în stil gotic cu iz oriental, stă ascunsă în vegetaţie clădirea Muzeului Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi. Singurul din ţară cu acest profil şi în primele trei ca renume european, muzeul, deschis acum şase ani, adăposteşte peste o mie de hărţi vechi şi gravuri, toate donate. Pe două etaje, în 16 săli, ţi se derulează în faţa ochilor, în hărţi, istoria omenirii: explorarea necunoscutului, tragediile popoarelor în războaie, trasarea iden-tităţilor naţionale şi transformările pricinuite de catastrofe naturale. Vezi Sahara, cândva acoperită de păduri şi de lacuri; Valahia lui Mercator, unul dintre primii cartografi, scrisă cu litere de aur; crâmpeie de viaţă pictate naiv în colţurile hărţii, din culori vegetale care nu şi-au pierdut strălucirea; migala nebănuită a cartografilor care trasau, cu peniţe speciale, şi opt linii într-un milimetru; prima pomenire a României pe hartă, când ea încă nu exista, la 1816, în limba greacă, de către Daniel Filipide; un tablou făcut cadou Regelui Ferdinand, ce zugrăveşte Clujul şi Oradea la 1617, dar având punctele cardinale inversate; albumul Carelor Simbolice sau al breslelor care au defilat la încoronarea lui Carol I; harta Principatelor Unite, de la 1918, printre puţinele care mai există, după ce majoritatea au fost arse printr-un decret comunist. Privirile sculptate ale exploratorilor îţi vor ghida tot drumul, mai lung de o oră.

Toată lumea în vagoane

Încheie-ţi călătoria cu o vizită la Muzeul Căilor Ferate Române: trei săli generoase, unite printr-un
tunel. Aflat lângă Gara de Nord, nu este nimic glossy aici, dar este cel puţin interesant. Iar dacă ai şi un prichindel lângă tine, exuberanţa te va cuprinde instant. Bătrân şi înţelept de peste un secol, muzeul surprinde prin exponate la care nu te-ai gândit niciodată: primul macaz, din 1825, atunci din lemn, o centrală de ceasornice care lega toate cele 300 de orologii din gară, macheta locomotivei cu abur Racheta, care prindea 40 la oră în 1830, pe căile ferate construite la noi de englezi, biroul unui impiegat de la 1900, cu lampa cu gaz şi receptorul morse aşezate ordonat pe birou. Afli istoria trenului de lux Orient Expres care, până s-a lăsat Cortina de fier, oprea şi la Bucureşti, şi la Sinaia. Impunătorul birou din lemn de nuc al lui Anghel Saligny, donat muzeului de familia acestuia, aminteşte de conştiinţa fermă a inginerului. Atunci când a fost verificată soliditatea podului de la Cernavodă, Saligny a stat într-o barcă, chiar sub construcţie, ca să arate cât de sigur era pe ce a clădit. Pe deasupra sa treceau 15 locomotive, cu 70 la oră. Nu rata nici uniformele dinainte de Primul Război Mondial, inclusiv uniforma de gală a şefului de gară. Vei vedea şi istoria regimurilor politice în şepci de şefi de gară, de la 1869 şi până la sfârşitul domniei lui Carol I. Un festin muzeistic.
Foto: Shutterstock