Vrei idei geniale, prieteni veseli, mai puţin stres? Joacă-te!

16.02.2012, 08:46.

Vrei idei geniale, prieteni veseli, mai puţin stres şi, în general, o viaţă mai bogată? Specialiştii spun un singur lucru:
La metrou, o tipă pusă pe şotii începe să repete în oglindă gesturile tânărului din faţa ei. Tipul se prinde, o provoacă făcând-o să imite gesturi din ce în ce mai complicate şi, în cele din urmă, o încuie scoţându-şi tricoul de pe el. Ea izbucneşte în râs, odată cu partenerii de călătorie şi cu noi, spectatorii. E un spot publicitar mai vechi, care ne-a adus un zâmbet larg; te-ai întrebat de ce?

De ce ne place jocul?

Spiritul ludic este liber, relaxat şi magnetizant. Jocul începe când decizi tu să înceapă, nu este (cel puţin aparent) o nevoie vitală ca aceea de hrană sau aer. În plus, este dezinteresat – singurul lui scop este plăcerea pe care o provoacă. Cei doi tineri din metrou creează o paranteză plăcută la rutina de zi cu zi, o bulă de săpun în care sunt doar ei doi. Cum ajung în ea? Majoritatea speciilor au între zece şi o sută de semnale distincte pe care le folosesc pentru a îndemna la joacă. La om, cel mai folosit este acel zâmbet copilăros şi complice, pe care îl vedem şi în reclamă. Asta nu înseamnă că jocul nu e o treabă serioasă. Ia exemplu: un copil care se joacă nu e copilăros, devine aşa abia dacă joaca îl plictiseşte sau nu ştie de-a ce să se joace. Când suntem 100% implicaţi în el, jocul aduce cu sine o încordare care ne motivează şi ne provoacă. Regulile sunt obligatorii şi nu pot fi încălcate. Nimeni nu vrea să „strice joculÓ. Această ordine creată spontan, acest abandon benevol şi fără miză într-o altă lume, mai armonioasă, ne înfrumuseţează viaţa şi ne-o completează. Dar este el indispensabil?

Cine nu se joacă e un…

Cele mai noi studii par să indice că, peste tot în natură, jocul nu are doar funcţia bilogică de pregătire a puilor pentru viaţa adultă, cum se credea până acum. El acţionează mult mai subtil şi mai profund asupra dezvoltării propriu-zise a creierului. Psihiatrul Stuart Brown a descoperit întâmplător, intervievând 26 de condamnaţi pentru crimă, că toţi avuseseră o copilărie privată de joc. După alţi 42 de ani de studiu, Stuart Brown poate spune că jocul liber, imaginativ, ocupă un rol esenţial în formarea unui adult fericit şi adaptat social. Mai mult, spune el, nu este niciodată târziu să începi să te joci: „Specia umană are privilegiul să se joace întreaga viaţă!” Datorită calităţilor sale, jocul a început să fie tot mai folosit în educaţie, în industriile creative şi în popularele teambuilding-uri, de exemplu. Ce? Nu-ţi plac teambuildingurile? Ţi se par o adunătură ridicolă de oameni care se maimuţăresc? Asta pentru că jocul veritabil nu poate fi impus de vreun program sau de şefi. El trebuie să vină din disponibilitatea celor implicaţi, din deschiderea şi curiozitatea fiecăruia. Or, curiozitatea, imaginaţia şi creativitatea sunt ca muşchii: dacă nu le foloseşti, se atrofiază.

Gimnastica minţii

Va trebui să lupţi puţin ca să înlături cenzura şi frica de ridicol care ne cuprind pe măsură ce înaintăm în vârstă. La ce te ajută? Îţi povesteşte Tim Brown, designer şi apologet al jocului. „Ne este frică de judecata semenilor noştri“, spune el, „şi de aceea ne lipseşte îndrăzneala. Ne e jenă se ne împărtăşim ideile“. Lucrurile ar sta altfel dacă ne-am lua mai puţin în serios. În joacă, nimic nu este deplasat. Putem propune, încerca, experimenta orice, protejaţi de convenţia jocului. De aceea, un director de creaţie îşi roagă angajaţii să vină la şedinţă în pijama, altul construieşte o sală în formă de autobuz, şi altul populează biroul cu piese de lego. Învaţă să gândeşti cu mâinile, să meştereşti ceva în joacă – ideile curg mai uşor când le vezi, fizic, în faţa ochilor. În plus, s-a demonstrat că cei care lucrează cu mâinile găsesc mai repede soluţii la probleme. Nu te teme să te pui în diverse roluri, să visezi, să-ţi imaginezi cele mai fantastice situaţii şi să le exprimi, antrenându-ţi prietenii şi colegii în această călătorie din care vă veţi întoarce cu comori nebănuite. Ţopăie, dansează, construieşte un castel în fiecare lucru pe care îl faci, chiar dacă pare că nu-ţi va aduce nimic concret. Până la urmă, vorba lui Tim Brown, „dacă nu e distractiv, nu merită!“