O relație care aduce frustrări unuia dintre parteneri ia final la un moment dat. Societatea românească tinde să blameze divorțurile după vârsta de 50 de ani. Așa a pățit și o femeie din Tulcea care a decis să-și spună povestea pe internet prin intermediul fiicei ei.
“Mama și tata erau împreună de mai mult de 30 de ani. Clasicul cuplu conservator care nu deranja pe nimeni și care își ducea viața liniștită la bloc. Tata a început să lucreze în domeniul bancar după revoluție și câștiga destul de bine. Mama era casnică, avea grijă de mine și cei doi frați ai mei.
La suprafață păream o familie liniștită, aproape normală.
Când eu și frații mei am plecat să ne facem studiile în orașe mai mari, eu și fratele mai mare în București și fratele nostrum mijlociu în Londra, mama s-a decis să se angajeze la un chioșc din oraș. Nu câștiga cine știe ce, dar îi plăcea că era utilă.
Ne-a spus și de ce. Tata era un avar, un zgârcit așa cum nu s-a mai văzut. Ne-a spus că tata refolosea folia de aluminiu, o spăla și îi cerea mamei să o păstreze. Că tata a refuzat să ne pună aparate dentare, deși medical stomatolog recomandase acest lucru și aveam bani pentru toți trei. Că tata n-a fost de acord să ne luăm câine pentru că îngrijirea unui câine costă. Că motivul pentru care nu am fost niciodată în concediu nu este că tata avea de lucru, ci că tata nu voia să cheltuie bani.
Așa a învățat mama să drămuiască fiecare bănuț și așa s-a putut angaja.
Apartamentul familiei era achitat la bancă. Părinții mei nu aveau datorii, dar aveau bani economisiți la CEC. Tata punea fiecare leuț deoparte și o acuza mereu pe mama că e mână largă.
Din momentul în care a s-a aflat că mama a cerut divorțul, toată lumea s-a întors împotriva ei. Că nu se face așa ceva la bătrânețe. Că e nebună că lasă un bărbat cu bani.
Mama i-a zis avocatului că nu vrea jumătate din casă sau jumătate din banii strânși de tata în acest timp. A zis doar că vrea doar un fel de alocație lunară, 2-3 ani până reușește să se pună singură pe picioare.
După pronunțarea divorțului, mama a mers și a adoptat un câine. Un câine la care visase toată viața. Când s-a întors de la adăpostul de animale, s-a întâlnit cu niște prieteni de familie, soț și soție. El a țipat la mama că este o neneorocită, că i-a stricat viața tatălui meu. Ea l-a luat deoparte și i-a zis că nu merită să vorbească cu o mizerabilă ca asta.
Mama e din ce în ce mai fericită. Și-a găsit un alt loc de muncă, unul mai bine plătit și acum îi merge tare bine.
Îmi pare rău că mama a învățat prea târziu că viața e scurtă ca să faci atâtea compromisuri. Sper ca mama să aibă o viață lungă, să fie sănătoasă și să se bucure de toate lucrurile la care visa.”