Dacă o laşi să-şi facă treaba, Alexandra Paven îţi găseşte parfumul care-ţi vine cel mai bine. Cel pe care să-l visezi, care să te bântuie.
Am spus atunci că nu pot să trăiesc fără EL. M-am înşelat. A durat o lună. Îl iubesc şi acum, îl folosesc în anumite ocazii, dar e foarte greu să fii conservator în lumea asta.” EL – Teint de neige (creaţie Lorenzo Villoresi) – a fost primul pentru care a făcut o pasiune Alexandra Paven. Primul parfum adevărat. Căci despre parfumuri vorbim.
Din 2008, de când a deschis boutique-ul de 30 de metri pătraţi de pe strada Doamnei nr. 5 (în Centrul Vechi al Bucureştiului), Alexandra vorbeşte cu program despre parfumurile artizanale – de luni până sâmbătă –, şi-o face zi de zi cu aceeaşi pasiune. La Crateur 5 D’Emotions, magazinul tapetat cu trandafiri mov şi garnisit cu lalele în vaze imense, femeia de 36 de ani – cu înălţime bună de catwalk, brunetă, cu ochi mari şi sprâncene bine conturate – poate să-ţi povestească ore în şir despre fiecare dintre zecile de esenţe pe care le are pe rafturile din sticlă. Cu o condiţie: s-o laşi să te ghideze.
„Ai senzaţia că miroase a ruj vechi, dar, de fapt, e un soi de trandafir, e un parfum care te duce cu gândul la Moulin Rouge, la cabaret, la showgirl. Ţi se potriveşte dacă eşti mai îndrăzneaţă. Odată intrat aici, trebuie să ai grijă ce-ţi doreşti – să impresionezi, să inciţi, să nu deranjezi –, pentru că primeşti exact ce vrei. E o experienţă, nu e o şedinţă de shopping”, spune Alexandra zâmbind, în timp ce-mi trece pe la nas un pahar mic, cu picior, în care stă un disc demachiant îmbibat în Lipstick Rose – Editions de Parfums Frederic Malle. Numele nu-ţi spune mare lucru pentru că Lipstick Rose, ca de altfel toate parfumurile „creatoare de emoţii” din boutique-ul Alexandrei, n-a fost creat pe bandă rulantă. Nici nu se vinde la litru, nici nu beneficiază de campanii susţinute de marketing. Dar nici nu se vrea o esenţă pentru toată lumea. Ca multe dintre lucrurile frumoase, şi Crateur 5 D’ƒmotions s-a născut dintr-o nebunie. Dintr-o obsesie care o gâdila pe la nări pe Alexandra încă din 2001, când a păşit prima dată într-o parfumerie artizanală, Antica Profumeria al Sacro Cuore, din Bologna. Până atunci nu înţelegea şi nici nu aprecia parfumurile. O făceau să strănute, avea senzaţia că toate miros la fel, nu se regăsea în nimic.
Parfumul pasiunii Dar odată cu „momentul Bologna” a dezvoltat o obsesie. La început, mirosea încontinuu tot ce-i cădea în mână, nu se mai putea opri, era de-o curiozitate soră cu demenţa. A devenit în scurt timp cumpărător impulsiv de parfumuri. S-a îndrăgostit de familia de parfumieri de la Bologna, care-şi vindea esenţele cu o plăcere şi-o naturaleţe rar întâlnite. De la ei a furat aproape tot ce ştie. Şi tot de acolo i-a venit ideea de a-şi deschide propriul boutique. Nu, financiar nu rentează să faci o afacere cu produse de nişă. Dar Alexandra nici nu s-a gândit vreodată că se va îmbogăţi. Pe ea o obseda ideea unei parfumerii artizanale. Asta a vrut, asta a făcut, asta a crezut că îi va face plăcere. Şi-i face. Alexandra iubeşte mai multe parfumuri. Adoră creativitatea în parfumerie şi caută mereu esenţe inedite. Nu foloseşte parfumuri clasice, ci unele care surprind, care creează o stare. Între esenţele preferate se află: L’air du Desert Marocain (Tauer), Musk Ravageur (Frederic Malle) şi Acqua di Sale (Profumum). „Personal, nu am ajuns încă la înţelepciunea de a defini ce-mi place cel mai tare, de fiecare dată există mai multe variante”. În timpul shootingului, într-o pauză de ţigară slim, Alexandra şi-a pulverizat în jurul gâtului două pufuri dintr-o esenţă uşor înţepătoare, o mireasmă din boabe de piper de diverse culori, peperoncino, nucşoară şi coriandru (Piper nigrum by Lorenzo Villoresi). De patru ani, pe care Crateur 5 D’Emotions îi va împlini în martie, Alexandra şi-a creat un cerc de pasionaţi care revin în căutarea unei esenţe şi-a unei poveşti. Clienţii fideli – femei uneori impulsive şi reticente, bărbaţi curioşi şi mai deschişi spre experimente – sunt marele ei câştig. Pe toţi cei care intră în boutique, ea îi învaţă să aibă răbdare. După ce le dă să testeze esenţele care le-ar putea veni bine, îi trimite la plimbare o jumătate de oră sau mai mult. Sau le spune să revină a doua zi. „Trebuie să ai răbdare cu parfumul artizanal, să faci o mică plimbare pentru ca esenţa să aibă timp să se dezvolte pe pielea ta”. Pentru că, spune Alexandra, „e riscant să cumperi un parfum după trei minute de la pulverizare, când nici măcar n-ai apucat să faci cunoştinţă cu el.” Parfumul trebuie să nu te lase să dormi noaptea, să te obsedeze. Atunci ştii că-i al tău, că trebuie să-l ai.