Un tată își asculta cu atenție fiica plângându-se de viața grea de la serviciu și de acasă. Aceasta nu știa cum să facă față perioadei următoare ce se anunța extrem de grea. Era obosită să tot lupte, rezolva o problemă și apărea alta.
Tatăl fetei era bucătar, așa că a condus-o în bucătărie, locul în care se simțea cel mai bine. A umplut trei craticioare cu apă și le-a pus la fiert la foc mare. Când apa a început să fiarbă a pus un cartof într-o crăticioară, un ou în a doua și cafea în ultima crăticioară.
A făcut acest lucru, ascultând-o în continuare pe fata sa. Nu a spus nimic în tot acest timp. Fiica se tot plângea și nu înțelegea de ce tatăl ei nu îi dă mare atenție.
După 20 de minute bucătarul a stins focul. A pus cartoful și oul în boluri diferite și cafeaua a turnat-o într-o cană. S-a întors către fiica sa și i-a spus:
Fata a pus mâna pe cartof și a observat că este moale. Tatăl ei a luat oua și i-a spus să-l spargă. Fiica lui a luat oul și l-a decojit. Era un ou fiert tare. A luat apoi cana de cafea și a băut un pic. Aroma plăcută i-a adus un zâmbet pe buze.
“Tată, ce înseamnă asta?”
Tatăl i-a explicat cum cartoful, oul și cafeaua au reacționat diferit în fața unei adversități.
Cartoful, desi era tare și puternic s-a înmuiat în fața apei devenind moale.
Oul, desi era fragil, coaja lui subțire l-a protejat și apa i-a întărit interiorul.
Cafeaua este unică. În contact cu apa, a transformat-o pe aceasta în ceva special.
Tatăl fetei a întrebat-o pe fiica sa:
“Tu care ești? Cartoful, oul sau cafeaua? Dacă îți bate la ușa vieții stresul, un necaz, o grijă, tu cum reacționezi? ”