Coping, o metoda de a scăpa de stres

06.12.2011, 20:59.

Stresul e la ordinea zilei. Că ai un job nesigur ori cu multe responsabilităţi – nu prea face diferenţă. Ştii să-i rezişti?
La viteza şi la modul în care se schimbă lucrurile, nu e de mirare că trebuie mereu să te adaptezi; uneori, simţi că o faci din mers şi că poate nu-ţi iese prea bine. Alteori, te simţi poate blocată şi ai avea nevoie de un sfat sau de un imbold de pornire.

Şi, pentru că nimic nu mai e uşor în zilele noastre (şi poate cu atât mai mult jobul), am adunat pentru tine câteva dintre cele mai aplicabile strategii de „coping“ – termenul în limbaj „office“ care traduce expresia neaoşă „a face faţă“. Deci, ţine-te bine! Atunci când stresul, grijile, muntele de hârtii de pe birou sau calendarul tău plin de „to do“-uri şi urgenţe te copleşesc, nu poţi să „sari“ direct într-o strategie de coping. Primul pas este să te calmezi şi să te detaşezi.
Dacă te laşi cuprinsă de vâltoarea lucrurilor care te apasă, corpul tău va reacţiona la factorii stresanţi şi totul va fi perceput distorsionat. Aşa că ia-o de jos în sus: relaxează-ţi fizicul pentru a-ţi elibera mentalul. Asta poate varia de la o pauză de 5-10 minute (sau dacă eşti norocoasă, chiar pauza de masă) timp în care, la modul ideal, te plimbi puţin, te dezmorţeşti,faci nişte mişcări de relaxare, tragi aer în piept, bei un pahar cu apă sau orice ştii tu că te relaxează şi te detensionează (nu, cafeaua şi ţigările nu intră la strategii pozitive de coping!). Dacă procedezi în felul ăsta, poţi face loc, în spaţiul tău mental, pentru găsirea şi aplicarea unei strategii de coping, fie ea emoţională sau bazată pe soluţii.

Tu centrezi, tu dai cu capul

Strategiile de coping centrate pe emoţii sunt acele „programe“ pe care le poţi adopta oricând dispoziţia îţi permite (adică, după ce te-ai relaxat pornind de la nivel fizic la nivelul mental). Aceste strategii vizează schimbarea perspectivei asupra situaţiei, şi nu atât a situaţiei ca atare. Printre acestea se numără simţul umorului, optimismul, a face haz de necaz, în fine orice duce la „distanţarea“ de factorul stresant. Totul se reduce la raportarea la situaţie: poţi face faţă unei situaţii stresante dacă, în loc să vizualizezi potenţialele piedici ca pe o ameninţare, începi să te raportezi la ele ca la provocări. Astfel, „lupta“ în sine se schimbă, şi tu intri de pe alte poziţii în situaţia respectivă. Şi atitudinea poate să ajungă să mute munţi (dacă nu crezi, uită-te puţin la gheţari şi la efectul de seră).

Şi totuşi, se poate ca uneori să nu poţi modifica situaţia şi nici măcar perspectiva asupra ei. În astfel de situaţii poţi face apel la strategii bazate pe soluţii. E vorba de acele lucruri mici, pe care le poţi face şi care aduc schimbări ce pot răsturna situaţia în favoarea ta. De exemplu, atunci când ai de făcut o sarcină care te paralizează, pentru că nu ştii de unde s-o apuci, începe prin a-ţi face ordine pe birou/ în gânduri.
Dacă ai de scris ceva ca un raport, stabileşte capitolele: ideea e să porneşti de la ceva sigur, palpabil, fără a-ţi propune să rezolvi totul deodată. Aici, intră în acţiune principiul „văzând şi făcând“; inacţiunea nu duce le nimic, pe când o acţiune (cât de mică) duce la o altă acţiune şi trezeşte o reacţie în lanţ. Micile acţiuni nu fac decât să pornească butonul acelor strategii care sunt deja incriptate în „softul“ tău personal. Până la urmă, fiecare persoană are propriile sale modalităţi de a face faţă. Desigur, nivelul de maturitate emoţională contează în alegerea strategiilor de coping. O persoană mai puţin matură din punct de vedere emoţional va alege metode de coping orientate mai degrabă spre simplitate şi strategii care, deşi pe termen scurt pot părea că funcţionează, se dovedesc ineficiente pe termen lung.

Planifică-ţi modul de a reacţiona

Totodată, persoanele cu o maturitate emoţională mai degrabă scăzută vor alege strategii de coping care nu sunt neapărat premeditate şi ale căror consecinţe nu sunt conştientizate pe deplin, ci mai degrabă reacţii destul de spontane şi golite de semnificaţii mai profunde. Din contră, persoanele mai mature din punct de vedere emoţional apelează la strategii sofisticate şi mai folositoare ca demers final. De asemenea, strategiile de coping ale celor mai maturi emoţional sunt deliberate şi mai degrabă proactive. Cu toate astea, pe moment şi pe termen scurt, orice strategii de coping sunt mai folositoare decât nicio strategie de coping. Negarea, proiecţia, comportamentul pasiv-agresiv, fantazările, reprimarea, raţionalizarea şi chiar workaholismul sunt toate strategii de coping. Depinde de tine la ce apelezi.

Atenţie! Coping la stânga

Direcţiile în care merg strategiile de coping pot fi variate. Ele pot funcţiona sau nu, în funcţie de situaţia cu care te confrunţi:
Direcţia dublu sens – înseamnă a merge împreună cu situaţia. Aici, intră acele strategii considerate normale, sănătoase: discuţiile, acordul şi dezacordul, compromisul, deciziile.
Direcţia înspre – presupune a întâmpina situaţiile stresante printr-o atitudine umilă, de capitulare. Strategia este: „Capul plecat sabia nu-l taie“
Direcţia înapoi – vizează distanţarea de orice factor provocator de stres, ca şi cum orice ar veni dinafară ar putea produce un rău potenţial. Strategia este nonimplicarea sau bagatelizarea.