Ce ne-a învăţat Eyjafjallajökull

În aprilie, milioane de ochi se îndreptau spre Islanda, aşteptând temutul „nor de cenuşă“ sau doar avionul care nu mai venea. Am adunat poveşti care ne arată cum reacţionăm în astfel de situaţii neprevăzute.
Pe 14 aprilie, într-o miercuri, vulcanul Eyjafjallajokull din Islanda erupea sub o calotă de gheaţă, după săptămâni de activitate redusă (Află-i povestea şi pe urmă o să te învăţ şi cum se pronunţă numele.) Între 50 şi 70 de vulcani erup într-un an şi nu aflăm despre asta decât din emisiunile specializate de la Discovery, dar Eyja (sper că accepţi acest nume de alint) şi-a câştigat celebritatea mondială din cauza efectelor pe care le-a avut, zilnic, asupra a cel puţin 1,2 milioane de oameni (conform esti-mărilor Asociaţiei Internaţionale de Transport Aerian). Primul semnal de alarmă a fost tras de Marea Britanie, care şi-a închis toate liniile aeriene pe 15 aprilie, din cauza norului de cenuşă vulcanică pornit din Islanda. Particulele foarte fine de cenuşă vulcanică sunt foarte abrazive şi pot opri motoarele avioanelor, anunţau diverşi oficiali ai forţelor aeriene. Pe 16, haosul s-a extins în restul Europei, iar aeroporturile au început să se inchidă unul câte unul. Pe 17, toate aeroporturile mari de pe continent erau închise şi se confruntau cu cea mai mare criză aeriană de la Al Doilea Război Mondial încoace. În timp ce companiile aeriene îşi evaluau pierderile (estimate la 200 de milioane de dolari pe zi, în primele cinci zile ale „crizei vulcanice”), călătorii făceau şi ei, la scară mai mică, acelaşi lucru.

Panică la aeroport

Unica a strâns pe site poveştile unor oameni care au trecut prin peripeţii „innorate de cenuşă”. Unii s-au panicat aflând că zborul lor a fost amânat. „Ce facem acum?“, „Unde ne ducem?“. Au dormit în aeroport, în speranţa unei noi curse sau din lipsă de bani. Unii o noapte, alţii două nopţi şi trei zile. Au mâncat acolo şi s-au odihnit pe scaunele din plastic, cu picioarele pe valize, plini de nervi şi recalcitranţi. Ana Drobet povesteşte despre prietena ei că şi-a pierdut firea şi a scăpat din greşeală telefonul în toaletă. Nu şi-a mai sunat rudele care o aşteptau în ţară, dar le-a îngrijorat bine. Alte persoane au decis să schimbe traseele, să atingă pistele unor aeroporturi deschise, ca să poată lua de acolo o cursă către Bucureşti.

S-au temut să se mai urce în avion

Doi colegi de serviciu, plecaţi în concediu în Belgia, au decis să se întoarcă în România prin Germania, dar odată aflaţi în spaţiul aerian nemţesc nu li s-a dat voie să aterizeze şi au planat deasupra Marocului, povesteşte colega lor, Cristina Popescu. Zborul ce trebuia să dureze trei ore s-a transformat într-unul de zece. Alimentarea avionului cu kerosen, în aer, a indus pasagerilor un considerabil nivel de panică. Ajunşi într-un final la serviciu, cei doi colegi întârziaseră trei zile. Roxana Colceag a rămas blocată în Tel Aviv, iar după două zile petrecute în faţa televizorului, pe posturi româneşti internaţionale care anunţau încontinuu pe unde mai hălăduieşte norul şi „prezentau situaţia tragic“, s-a temut să se mai urce în avion, oricât de mult a fost asigurată că va fi în siguranţă. „Nu ştiam ce va urma“. Şi-a luat inima în dinţi şi a urcat până la urmă într-un avion de Bucureşti.

Stres maxim şi bani pierduţi

Cele mai multe inconveniente au fost însă de natură financiară. Cei care n-au dormit în aeroport şi au ales hotelul au scos ceva bani din buzunar. Mai ales că locurile ieftine s-au epuizat repede şi au fost nevoiţi să se cazeze la un hotel scump. Raluca Dumitru, din Bucureşti, povesteşte cum şeful ei a rămas blocat cinci zile la Amsterdam cu familia şi cei doi copii, fiind obligat să aloce cazării o avere. Donciu Violeta, din Iaşi mărturiseşte cum prietena ei, ce trebuia să dea un interviu pentru postul de translator la Bruxelles, a rămas din cauza norului şomeră. Un tată n-a mai ajuns acasă la naşterea bebeluşului, scrie mama, Oana Bădoiu. Noroc însă că bebeluşul… l-a aşteptat. Unii artişti n-au mai ajuns la concerte, mulţi spectatori au pierdut spectacolele pe care le aşteptau de mult.

Maurice Munteanu, reacție dură după victoria lui Călin Georgescu. 'Treziți-vă!' Ce mesaj a transmis editorul de modă

Recomandarea zilei

Cu capul în nor

În România, norul a creat cea mai mare panică la ţară. Angela Silion, din Focşani, povesteşte cum rudele ei au pus tot ce aveau mai de preţ în lada de zestre, pe care au dus-o lângă fântână, s-o arunce în apă în caz că ar apărea norul mistuitor.
Cum să nu-ţi pierzi însă minţile când din cauza norului îţi amâni nunta? Doi tineri au trecut prin asta; până la urmă, au făcut nunta cu doar jumă-tate din nuntaşi, povesteşte prietena lor, Gabriela Şerban, din Brăila. O domnişoară, în lipsă de avion şi neconcepând o călătorie cu trenul, şi-a cumpărat o maşină şi a venit cu ea la Bucureşti, din Italia, scrie prietena ei, Daniela Marin, din Constanţa. Au fost şi persoane fericite că li se prelungeşte vacanţa. O altă domnişoară, sechestrată într-un hotel din Belgia, s-a îndrăgostit, culmea, tot de un român. Cică au fost trei zile fără niciun nor, scrie colega ei de facultate Ana Alexandra, din Năvodari.

Vacanţă forţată la Roma

După patru luni de economii, Anca Baban a reuşit să plece cu soţul ei, Ionuţ, şi cu alt cuplu (Miruna şi Cristi) într-o vacanţă de patru zile în Italia. Au admirat încântaţi Fontana di Trevi, Colosseum, Pantheon, Castelul Sant Angelo şi alte minunăţii din Cetatea Eternă, care au darul să încânte turiştii. La televizorul din apartamentul închiriat se auzeau anunţuri ingrijorătoare despre blocarea traficului aerian, dar grupul de viligiaturişti n-avea de gând să-şi lase vacanţa umbrită de un vulcan din alt capăt de lume, care nu figura în niciun ghid turistic italian. Aşa că au sperat că, până sâmbătă, când trebuia să plece, lucrurile se vor rezolva. Ajunşi la aeroport, au găsit două birouri deschise (din 20) şi o coadă mare şi gălăgioasă la biroul de reclamaţii: „Eu sunt client fidel, vă rog frumos, faceţi ceva!“, „Eu am fost la o conferinţă cu serviciul şi trebuie să ajung la Bucureşti“, se auzeau din mulţime genul acela de probleme care par cele mai importante din lume pentru cei vizaţi şi nu interesează pe nimeni altcineva. Zborul lor s-a amânat iniţial pentru luni, şi apoi s-a anulat complet. Anca şi-a sunat părinţii şi i-a rugat să se intereseze de alte mijloce de transport. Nimic disponibil. Au decis să se refugieze în Perugia, în casa în care lucra mama lui Cristi. El era singurul relaxat şi chiar insista să mai rămână, dar prietena lui se temea că-şi va pierde jobul, iar Anca şi Ionuţ îşi lăsaseră pentru prima oară gemenii, în vârstă de un an şi opt luni, cu bunicii şi stăteau ca pe ace. Au găsit un şofer care transporta colete România – Italia şi care, pentru 100 de euro de persoană, a promis să îi ducă acasă a doua zi. Între timp, şoferul s-a răzgândit şi i-a amânat pe luni – mai avea de aşteptat un colet. Pe drum, a încercat să-i convingă să facă un detur prin Olanda şi Germania, „ca să vadă lalele“. De fapt, s-a dovedit că şoferul mai avea şi nişte afaceri cu flori şi voia să ia marfă. Turiştii erau deja obosiţi – pentru ei, vacanţa se terminase de vineri şi, de atunci, începuse un lung şir de tracasări. Anca a fost fericită să se întoarcă acasă după două zile şi două nopţi petrecute într-un scaun de microbuz. Când, la intrarea în ţară, a început o ploaie torenţială, s-a gândit că asta o fi soarta ei, să atragă toate ghinioanele. A uitat însă de necazuri când şi-a luat cei doi bebeluşi în braţe şi a observat uimită că, în şapte zile, cât au lipsit ei, cei mici parcă mai crescuseră.

Trecutul neștiut al femeii care aspiră la titlul de Prima Doamnă a României. Ce s-a aflat acum despre Cristela Georgescu, soția lui Călin Georgescu

Recomandarea zilei

Un român răpus de calmul islandez

Angajat de o companie de IT, Radu Ghelmez a ajuns în Reykjavik, capitala Islandei, cu câteva zile înainte de erupţia vulcanică şi n-a mai putut pleca. „În Islanda, 95% din timp plutesc nişte nori pe la nivelul etajului cinci, motiv pentru care majoritatea clădirilor au patru nivele. Şi plouă în fiecare oră câte zece minute. Din cauza asta, mi-a luat trei zile să văd munţii de la marginea oraşului. Mirat de recenta mea descoperire, intru în birou şi sunt întrebat de un coleg dacă e adevărat că directorul companiei a aranjat o erupţie vulcanică special pentru venirea mea acolo. Râd politicos fără să înţeleg gluma, dar bănui că are legătură cu erupţia precedentă, care a avut loc cam cu o lună înainte şi care nu a fost nici pe departe la fel de mediatizată. Aflu că noua erupţie s-a produs, în alt loc decât precedenta. Nu e neapărat mai mare, dar e mai complicată, deoarece are loc sub câteva sute de metri de gheaţă care, inevitabil, se va topi.

Ce ne facem, domnule?

Nu e panică, doar eu întreb la fiecare zece minute pe câte cineva dacă trebuie să mă îngrijorez şi rog frumos să fiu anunţat din timp când va fi cazul. Principala grijă sunt inundaţiile, nu cenuşa, deoarece apa din gheaţa topită poate produce torenţi pe versanţii gheţarului. Oamenii sunt însă foarte mulţumiţi, pentru că echipele de intervenţie au acţionat imediat, în timpul nopţii, şi au distrus deliberat nişte porţiuni din drum astfel încât să protejeze de torenţi podul. Viaţa continuă normal. Nu e nimeni pe străzi, dar nu pentru că s-a declanşat starea de urgenţă, ci pentru că, în general, nu e nimeni pe străzi. Oraşul are 120 de mii de locuitori, dar eu am trăit tot timpul cu impresia ca are maximum 30 de mii şi toţi se ascund de mine. Trece din când în când câte o maşină, aşa, ca să sublinieze senzaţia de singurătate. După vreo trei zile de la erupţie însă turiştii, în special cei străini, încep să se arate un soi de isterie. Pot înţelege destul de uşor cum se strecoară printre noi panica, pentru că şi eu prind la hotel doar BBC. Iar pe acest canal e ca la televiziunile de ştiri româneşti, urgie continuă în bucle de timp de câte o oră. Groaznic, catastrofal, cenuşă, fum, vulcan, răcire climaterică, economia mondială, companii aviatice distruse, mii de oameni sechestraţi pe te miri unde. Ce ne facem, domnule? Eu, de la locul faptei, încep să mă îngrijorez, oare cum ajung acasă, oare ce mă fac, cât o să rămân pe aici. Colegii mă tachinează. Mă întreabă dacă m-am interesat de chirie, îmi recomandă de unde să-mi cumpăr cort, îmi aduc aminte de ultima erupţie, a vulcanului Laki, care a durat doi ani şi a acoperit Europa cu un strat de cenuşă. De asemenea, sunt avertizat că vulcanul cu nume imposibil de pronunţat este mic, erupe rar şi puţin şi că toată lumea aşteaptă în Islanda să erupă Hekla, cu adevărat un vulcan activ şi aia da experienţă, nu norul de cenuşă al ăstuia care, oricum, nu se vede din cauza norului de ploaie, aşa cum v-am mai spus.

Sunteţi blocat?

Trăiesc complet schizoid; seara, la hotel, mă îngrozesc singur în faţa televizorului. Ziua, la birou, râd şi glumesc cu colegii, influenţat de aerul lor foarte relaxat. Încet, încet, toată lumea începe să conştientizeze că noi, străinii, avem un stres şi ne întreabă imediat cum ne aud vorbind în engleză dacă suntem blocaţi pe insulă. Mă urc în taxi, nu mă întreabă unde merg, ci dacă sunt blocat. Mă duc la restaurant, mă întreabă dacă sunt blocat. Mă duc să beau o bere într-un pub, mă întreabă dacă sunt blocat. Mă duc la o agenţie de turism să rezerv un loc într-un circuit turistic şi, înainte să apuc să deschid gura, mă întreabă dacă nu vreau o barcă. „O ce? Ce să fac cu o barcă?”, „Nu ştiu, toată lumea se interesează în perioada asta de o barcă, un feribot, un vapor, o cursă către continent”, „Nu domnule, eu vreau un bilet de autobuz pentru circuitul cu gheizerul şi cascada“. Radu a ajuns înapoi la Bucureşti la timp, cu avionul, prin Amsterdam.

Eyja-fjalla-jökull

Insulă-munte-gheţar sau Eyia-fiatla-jokutl, tran-scris în română. Ne-a obligat să-i învăţăm numele şi ne-a arătat cât de fragilă ne este lumea pe care o considerăm sigură şi perfect programată. Abia când pierdem controlul asupra timpului, confortului sau banilor noştri, suntem forţaţi să conştientizăm schimbările pe care le suferă planeta şi felul în care ne vor afecta pe viitor. Erupţiile vulcanilor se înmulţesc din cauza topirii calotei glaciare, spun geologii, şi depinde de fiecare de din noi să încetinim acest proces.

Ce drepturi ai?

Cei revoltaţi de atitudinea companiilor nu ştiau prea bine ce drepturi au. Află de aici:

Chiar şi în circumstanţe excepţionale, drepturile pasagerilor, la nivel european, continuă să se aplice. Conform Centrului European al Consumatorilor din România, pasagerii se bucură de:

Dreptul de a primi informaţii de la companiile aeriene (referitoare la drepturile pasagerilor, evoluţia situaţiei, eventuale anulări şi durata întârzierilor.

Dreptul la asistenţă. În cazul întârzierii sau anulării zborului, pasagerii au dreptul de a beneficia gratuit de mese şi băuturi răcoritoare, direct proporţional cu timpul de aşteptare, şi două apeluri telefonice, mesaje prin telext, telefon sau fax. Dacă ora de plecare anticipată este la cel puţin o zi după ora de plecare anunţată iniţial (fie că zborul este amânat sau anulat), pasagerii au dreptul de a primi cazare hotelieră şi transportul dintre aeroport şi locul cazării.

Dreptul la rambursare sau redirecţionare. În caz de anulare a zborului, pasagerilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a alege între două opţiuni.
1. Rambursarea, în termen de şapte zile a costului integral al biletului, la preţul de achiziţie pentru partea sau părţile de călătorie neefectuate şi pentru partea sau părţile deja efectuate, în cazul în care zborul devine inutil în raport cu planul de călătorie iniţial al pasagerului.
2. Un zbor de retur la punctul de plecare iniţial, cât mai repede posibil, sau redirecţionarea, în condiţii de transport comparabile, spre destinaţia finală, cât mai repede posibil sau la o dată ulterioară., aleasă de pasager.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro