Să poţi citi gândurile unui bărbat se poate dovedi palpitant sau chiar ciudat. Dar, în anumite momente, chiar ţi-ar fi de folos să ştii…
… cum gândesc bărbaţii în momente cheie din viaţa lor personală.
Prima ieşire în oraş fără tine
„De când suntem împreună, astăzi ies prima dată cu băieţii în oraş. Mă simt bine, nu am mai făcut de câteva luni asta, e şi ciudat puţin. Mă tot uit pe lângă mine, obişnuit fiind să o aud cum vorbeşte despre tot felul de nimicuri din astea plăcute. Bun, bun, să revin la distracţia cu băieţii. Bem, ne simţim bine, mai vorbim de câte cineva… Şi îmi vine să îi dau un mesaj să văd ce face. Sau nu, lasă, poate o sun când plec. Sau poate îi dau un mesaj, dar mai târziu puţin.”
Refuzi o partidă de sex
„Decât să îmi spui că te doare capul sau eşti obosită, n-ar fi mai bine să fii sinceră şi să îmi spui ce am făcut de nu vrei să faci sex cu mine în seara asta? Serios, chiar diger bine adevărul decât să mă minţi frumos. Şi, în plus, n-ar fi păcat să ratăm cheful meu de sex. Am destul, îţi dau şi ţie dacă vrei. Vrei?”
Este posibil să vă mutaţi împreună
„Ce bine o să fie! O să ai grijă de mine altfel decât până acum, sexul o să fie şi mai la îndemână… Sau stai…Unde se duce libertatea mea preţioasă? Cum o să mai bârfesc eu cu băieţii, cum o să mai organizăm ieşiri cu toţii? Hmm… să mă mut cu ea, să mai aştept…”
„Prietenii îmi spun că se aud clopote, eu nu dau curs discuţiei. Încă nu sunt convins, deşi, tind să le dau dreptate. Când mă gândesc să mi se pună lângă nume statutul de om însurat parcă nu îmi place. De parcă mă nasc a doua oară, iau alt nume şi nu mai sunt eu. Dar mă gândesc şi la ea, o iubesc şi… cât să aştepte? Apoi, o să fim şi nişte părinţi bătrâni. Deci, nu e bine să mai aşteptăm. Mă aşez lângă ea, îmi zâmbeşte, mă întreabă ce e cu mine şi ştiu că este exact ce vreau. Trebuie să le spun băieţilor că au auzit bine clopotele alea.”
Părinţii tăi vin în vizită
„Hei, ce mai faceţi, ce bine îmi pare să vă vad. Zâmbesc puţin forţat în timp ce mă gândesc la tirul de întrebări care urmează. Au venit pentru inspecţie, ah, pardon, vizită. E una din puţinele situaţii când, în casa mea, nu prea ştiu cum să mă comport. Şi începe nebunia: „Aaa ce bine arăţi, parcă ai mai slăbit puţin. Cum merge treaba la job, ah, ce păcat că nu ai luat interviul.” Chiar nu am unde să mă ascund? Nu prea, decât dacă plec şi asta chiar ar fi urât din partea mea. De dragul ei, poate şi de dragul lor, rămân. Până la urmă, suntem la început, poate chiar o să îi iubesc ca pe părinţii mei. Hmm… viitorul sună bine.”
„A venit momentul să fac cunoştinţă cu scaunul din dreapta şi asta nu prea îmi place. Sunt stresat, prefer să stăm o oră în spatele tirului ăsta decât să depăşeşti. Vreau doar să stai pe banda ta şi, deşi zâmbesc frumos, te-ai mira câte îmi trec prin minte. Am ajuns? Sunt deja obosit. E clar, există o singură soluţie: data viitoare conduc eu. Asta bineînţeles, nu şi când mergem în oraş. Ce mult îmi place atunci că ai carnet!”
Tu cum crezi că gândesc bărbaţii în astfel de situaţii?