Andreea Pîrvu lucrează într-un domeniu mai puţin obişnuit pentru o femeie, private equity. Ea povesteşte ce îi place la meseria ei şi cum împacă viaţa personală şi cariera. De la ce vârsta lucrezi în consultanţă de afaceri şi de ce ţi-ai ales acest domeniu?
În consultanţă lucrez de la 24 de ani, m-am angajat după ce am terminat MBA-ul. Trebuie însă să menţionez că private equity-ul este o formă aparte de consultanţă, în sensul că clienţii noştri sunt investitorii în fond, în contul cărora noi realizăm investiţiile în companii. Pot spune că mai degrabă domeniul m-a ales pe mine, pentru că am aflat despre private equity abia atunci când am citit anunţul de angajare. În acel moment am realizat că era exact ceea ce cautăm – un domeniu complex, în care să îmi pot valorifica toate cunoştintele pe care le aveam.
Cum este să lucrezi pentru un fond de investiţii?
Este mereu provocator, în general solicitant şi de multe multe ori îţi oferă satisfacţii. Mereu provocator – pentru că întotdeauna apar probleme noi de rezolvat, proiecte urgente de finalizat, iar programul unei zile de lucru se poate schimba complet în urma unui telefon sau e-mail, într-un cuvânt este foarte greu să te plictiseşti.
În general solicitant – pentru că nu poţi obţine rezultate fără muncă multă şi susţinută (uneori pot fi săptămâni sau luni întregi în care ziua de lucru are 12 ore şi se continuă şi în week-end), în plus este bine să fii disponibil pe telefon şi e-mail la orice oră şi în orice zi, în caz că apar urgenţe. De multe ori îţi oferă satisfacţii – pentru că nu este nimic mai plăcut decât să vezi că ideile tale ajută la rezolvarea problemelor, iar munca ta contribuie la obţinerea de rezultate. Private equity-ul este un domeniu în care se munceşte intens, cu implicare şi responsibilitate, dar în acelaşi timp creativ şi flexibil, pentru a crea valoare prin investiţiile realizate.
Cum reuşeşti să te impui în faţa colegilor şi a echipelor, fiind atât de tânără?
În faţa colegilor şi a managerilor firmelor din portofoliu, în general, nu este cazul, deoarece noi întotdeauna lucrăm ca o echipă, în care fiecare ştie ce are de făcut pentru atingerea unor obiective clar stabilite. Cazul clasic care poate fi mai dificil este acela al întâlnirilor cu proprietarii sau managerii firmelor pe care le analizam pentru investiţii, unii dintre ei fiind şi cu 30-40 de ani mai în vârstă decât mine.
În acest caz îmi sunt de ajutor cunoştinţele şi experienţa căpătată în private equity, completate cu o atitudine şi ţinută business de necontestat, însă cel mai important este mesajul – beneficiile unui parteneriat cu fondul şi modul în care noi adăugăm valoare.
Ai decis să urmezi Programul de MBA Româno-Canadian imediat după terminarea facultăţii, ceea ce este puţin atipic. De ce ţi-ai dorit acest lucru? Care au fost plusurile pe care le-ai resimţit în urma acestei decizii? Au fost şi minusuri?
Pentru mine a fost o decizie firească, deoarece am dorit să fiu cât mai pregătită pentru un nou job (în timpul facultăţii decisesem ca după absolvire să nu mai lucrez la firma părinţilor şi să îmi dezvolt o carieră pe cont propriu). La acel moment, am simţit că nu sunt suficient pregătită pentru a aduce valoare şi a face cu adevărat diferenţă la un nou loc de muncă şi prin urmare am decis să îmi completez studiile cu ceva mai complex şi mai practic, un MBA.
Pentru mine, MBA-ul a fost o alegere bună, chiar decisivă pentru cariera mea, pentru că mi-a oferit cunoştinţe noi şi foarte utile, m-a ajutat să cunosc oameni deosebiţi şi a fost prilejul de a intra în contact cu domeniul de private equity. De cealaltă parte a monedei, au fost zile şi nopţi de muncă extenuantă, dar nu consider acest lucru un minus – motivele principale pentru care alesesem MBA-ul Româno-Canadian au fost că avea cel mai cuprinzător curriculum şi reputaţia că se învaţă serios.
Cât de mult a contat faptul că aveai acest program pe CV în evoluţia ulterioară în cariera ta?
Dat fiind că prin intermediul programului am aflat de anunţul de angajare, că MBA-ul a fost considerat un plus în evaluarea mea dat fiind că la angajare nu aveam experienţă în private equity şi că ceea ce am învăţat îmi este de folos în fiecare zi, pot spune că pentru mine a contat extrem de mult.
Cât de mult te solicită responsabilităţile actuale din punctul de vedere al timpului? Cum arată programul unei zile de lucru?
Depinde foarte mult de proiectele în derulare la momentul respectiv. Pot fi zile obişnuite, cu 8 ore de lucru sau zile de 12-14 ore, dacă sunt urgenţe de rezolvat. În general, tendinţa este spre mai mult sau foarte solicitant decât spre puţin solicitant şi recunosc că acest lucru îmi place şi mă energizează.
Mă simt mult mai încântată atunci când am o zi de lucru plină şi provocatoare, decât una banală. Programul începe de regulă cu lecturarea e-mailurilor primite „peste noapte”, iar apoi depinde – pot fi zile cu întâlniri, analize, rapoarte către investitori etc. – în general variază de la o zi la alta, iar per ansamblu depinde de stadiul în care se află diversele proiecte de investiţie.
Dar programul unei zile după orele de lucru?
L-aş descrie în următoarele cuvinte: pur şi simplu momente plăcute petrecute în familie. Fie că este vorba de o cină în faţa televizorului, la restaurant, un film la mall, o plimbare în parc sau o întâlnire cu prietenii comuni, ba chiar o „sesiune” de aprovizionare de la hypermarket, pentru noi este important să fim împreună şi să ne relaxăm.
Te-ai căsătorit de curând. Ce crezi faţă de veşnica întrebare – poţi avea, ca femeie, şi o carieră de succes şi o familie fericită?
Cred că este posibil cu condiţia ca toţi cei din viaţa ta (cu tine însăţi în fruntea listei) să dea dovadă de o bună înţelegere şi comunicare, pentru a menţine un echilibru între momentele în care familia te lasă să lucrezi până târziu în noapte şi momentele în care îţi iei zile libere pentru a petrece mai mult timp cu ei. Şi să nu uiţi că, de cele mai multe ori, cele câteva ore pe seară sau cele 30 de minute de dimineaţă petrecute împreună pot face diferenţa, dacă sunt petrecute în înţelegere şi armonie.
Cum încerci să păstrezi echilibrul între viaţa profesională şi cea personală? Ai anumite reguli pe care ţi-ai propus să le respecţi?
Încerc să comunic cât mai bine astfel încât cei din jurul meu să înţeleagă ce priorităţi am la momentul respectiv, dar în acelaşi timp încerc să înţeleg care sunt necesităţile şi dorinţele lor, pentru a le avea în vedere atunci când îmi stabilesc programul. Nu am un set de „reguli de pus pe perete”, ci de fiecare dată încerc să găsesc soluţia optimă pentru situaţia dată. Care crezi că sunt în general „secretele de succes” ale unei femei împlinite?
Pe plan profesional: inteligenţă, cunoştinţe solide, multă muncă, o relaţionare bună cu ceilalţi şi curaj. Pe plan personal: comunicare, înţelepciune şi altruism.