Actorul George Piştereanu, cunoscut din „Eu când vreau să fluier, fluier”, povesteşte despre relaţia cu personajele pe care le joacă şi felul cum intră în pielea lor.
Când a trebuit să-l joc pe Silviu, deţinutul care a avut neşansa de a se naşte în familia nepotrivită şi care, odată închis în penitenciarul de pe malul Dunării îşi doreşte cu orice preţ evadarea, a trebuit, efectiv, să-i însuşesc viaţa cu toate acele trăiri prin care era nevoit să treacă, cu mândria de om călcată în picioare şi cu sentimentele sale care nu aveau valoare pentru nimeni. De la el am învăţat că oamenii se pot schimba.
Mai mult de-atât, de la Silviu am învăţat semnificaţia cuvântului „consecinţe”, fapt care mă obligă acum, aproape involuntar şi inconştient, să gândesc de două ori un lucru înainte de a-l spune sau a-l face, să fiu mai prudent cu oamenii şi să nu las lucrurile insignifiante să mă afecteze mai mult decât trebuie.
Cu alte cuvinte, acest personaj m-a învăţat că în viaţă trebuie să primeze oamenii cu adevărat importanţi şi indispensabili nouă şi toate acele valori pe care nimeni nu le mai consideră că ar fi pline de însemnătate.
În ceea ce-l priveşte pe Luca, tânărul de 20 de ani care seduce fete şi încearcă să le câştige încrederea, cu scopul de le plasa apoi unei reţele de traficanţi de carne vie, pentru a mă putea identifica în totalitate cu el, a trebuit să studiez ceva mai atent şi mai amănunţit mediul din care provenea.