Actorul George Piştereanu povesteşte despre relaţia lui cu personajele pe care le joacă şi felul cum se pregăteşte pentru roluri.
Cei care m-au văzut jucând în „Eu când vreau să fluier, fluier” şi „Loverboy” au sentimentul că mă cunosc de-o viaţă şi că ar putea să vorbească îndelung despre mine, despre adevăratul George Piştereanu, despre trăirile mele, despre viaţa mea, despre cel care sunt eu cu adevărat.
Este imposibil ca cineva să ajungă să cunoască actorul ca om într-atât de bine, doar pentru că a văzut toate filmele în care joacă, în care uneori apare dormind, mâncând, râzând, plângând, iubindu-se şi sărutându-se cu o femeie
Eu nu am să fiu niciodată Silviu, Luca sau orice alt personaj pe care am să-l joc de-a lungul carierei. Oricât de multe roluri aş juca, orice aşface şi orice aş spune pe scenă, eu întotdeauna am rămas şi am să rămân acelaşi George Piştereanu, actorul care se străduieşte să dezvolte în fiinţa sa acele părţi care se găsesc într-o doză semnificativă în personajele pe care le joacă.
Tot ceea ce am făcut eu pentru aceste două personaje, Silviu şi Luca, a fost să le caut undeva, în mine, să le modelez şi să le reconstruiesc în funcţie de personajul din viaţa reală, George Piştereanu, şi astfel să ajut la dezvoltarea lor armonioasă.
Desigur, lucrurile nu au stat atât de simplu precum s-ar părea la o primă vedere, căci a fost nevoie de multă documentare şi foarte multe repetiţii pentru a se putea construi personaje atât de profunde.