Unica de septembrie este despre intoarcerea la lucrurile simple.
Pentru Adela Popescu acest lucru inseamna intoarcerea in satul copilariei, la Susani, la parinti si bunici.
Acolo unde timpul pare sa stea in loc, miroase a iarba proaspata, gasesti cel mai bun vin, oamenii sunt onesti si primarul organizeaza evenimente culturale pentru „fiii si fiicele satului”.
E locul in care Adela se simte ea. Unde evadeaza la sfarsit de saptamana, cand incearca sa-si incarce bateriile dupa filmarile pentru serialul de epoca „Aniela”.
Cea mai ampla productie autohtona, cum se lauda postul de televiziune Acasa, si cea mai costisitoare, de doua ori si jumatate investitia de la „Regina”.
Mai multe despre intriga serialului, povestea de dragoste a Adelei, cea cu iz de epoca, dar si cea din viata reala, gasesti la rubrica Portret.
Intoarcerea la lucrurile simple inseamna pentru altii: practic, comod, accesibil, durabil. Este vorba despre tendintele sezonului toamna – iarna 2009-2010, pe care, de data aceasta, designerii le-au vazut mai „cu picioarele pe pamant”.
Cum altfel cand buticurile sting lumina, designerii renunta la prezentari de moda din lipsa de capital, si – dupa cum ai observat – pe Calea Victoriei sau in mall-uri, apar din ce in ce mai multe spatii de inchiriat?
Capitalele modei ne anunta ca se poarta piesele cu care te poti afisa mai mult de un sezon. Acum, mai mult ca oricand. Blana, mai degraba ca o pata de culoare sau un accent de lux, negrul in toate formele, volumele, tricotajele reinterpretate ale bunicii, accesoriile pretioase (dar nu neaparat scumpe).
Pentru Dragos Bucur, care tocmai a terminat de filmat alaturi de Colin Farrell si Ed Harris in „The Way Back”, lucrurile acelea simple, naturale, esentiale, sunt clipele pe care le imparte cu fetele lui, Dana si Sofia. Pentru ele a fugit de pe platourile de filmare aproape in fiecare weekend sau a stat ore in sir in fata pc-ului, ca sa tina legatura cu ele.
Intoarcerea la esenta, la stari pure, genuine, poate sa insemne si sa ascultiun audiobook (nu conteaza locul, ci starea pe care ti-o transmite).
Cea mai lunga carte vorbita pe care am ascultat-o vreodata are sase discuri si a insemnat un drum dus – intors cu masina de la Londra la Edinburg, in Scotia.
Cartea se numeste „Trebuie sa vorbim despre Kevin”, de Lionel Shriver, si este un thriller psihologic ale carui vorbe inca imi da emotii cand ma gandesc la acel drum cu gust de metal.
Si apoi, intoarcerea la lucruri simple, frumoase si bune poate sa insemne sa citesti Unica de septembrie. Sigur iti va provoca stari pure.