Pictura realizată în memoria atentatelor de la 11 septembrie a fost o mare provocare pentru Alexandra Nechita. Dar Micuţa Picasso a ţinut să redea aşa cum ştie ea cel mai…
… bine emoţiile pe care le-a simţit în ţara adoptivă, imediat după tragicul eveniment.
Cunoscută de români drept Micuţa Picasso, numele pe care şi l-a câştigat în copilărie, Alexandra a avut prima expoziţie în SUA, la Los Angeles, când avea doar 8 ani. Îndrăgostiţi de arta ei, americanii s-au înghesuit să-i admire picturile şi au adoptat-o imediat. Oprah Winfrey, Whoopi Goldberg, Phil Collins, Lionel Ritchie sunt doar cei mai cunoscuţi dintre americanii care au în casele lor tablourile Micuţei Picasso.
Trăind printre ei împreună cu părinţii, Alexandra a trăit evenimentele de la 11 septembrie ca orice american, iar la 10 ani de la tragedie a simţit nevoia să aducă un tribut victimelor şi în acelaşi timp să celebreze puterea şi încrederea poporului care a adoptat-o. Şi cum poate un artist să facă asta dacă nu prin arta sa?
Pictura tribut a fost una din cele mai mari provocări din viaţa de artist a Alexandrei Nechita. „Nu doar pentru că a fost cel mai mare tablou pe care l-am creat (7 metri lungime şi aproape 3 metri lăţime), ci pentru că m-am simţit copleşită de emoţii”, recunoaşte Alexandra.
Privind pânza goală din faţa ei s-a simţit furioasă şi neputincioasă. „În final, după săptămâni întregi mi-am recâştigat încrederea şi convingerea că pot spune ceva prin pictură – într-un final am redescoperit în mine speranţa: o speranţă care, în cazul americanilor, poate fi pusă la încercare, dar nu distrusă.”
„Acest tablou înfăţişează durerea noastră, agonia, dar şi puterea, speranţa noastră. Ceea ce a fost gândit pentru a ne dezbina nu a făcut decât să ne unească. Ceea ce a fost gândit pentru a ne face mai slabi, de fapt ne-a întărit.”