Deşi nici pentru adulţi nu este o perioadă uşoară, divorţul are efecte devastatoare asupra copiilor, prinşi la mijloc în astfel de situaţii.
De ce tati şi mami nu mai locuiesc împreună?
Divorţul nu este o situaţie de ignorat în cazul unui copil pentru că nu este ceva ce trece de la sine. Copiii rămân afectaţi pentru totdeauna sau, în cel mai bun caz, pentru o perioadă îndelungată, pierd sentimentul de familie, de uniune. În funcţie de vârstă, ei au reacţii diferite la stresul produs de divorţul părinţilor. Copiii mai mici cred că ei au provocat separarea, devin depresivi sau furioşi, pentru că nu pot exprima ceea ce simt. Cei mai mari tind să-şi facă prieteni nepotriviţi, devin agresivi sau încep să consume alcool şi droguri, sunt foarte supăraţi pe acel părinte care cred ei că a provocat divorţul, se simt abandonaţi şi neiubiţi, începând să aibă rezultate proaste la şcoală, nu mai au încredere în ei. Aşadar, ce e de făcut în astfel de situaţii?
Fii sinceră!
Cel mai important este să fii sinceră cu copilul. Adevărul este cel mai bun medicament, chiar dacă doare atunci când este administrat. Părinţii cred că-şi protejează copiii dacă nu vorbesc despre divorţ, fără să-şi dea seama că fantezia copiilor poate înrăutăţi mult situaţia. Copiii au o mulţime de întrebări şi dacă tu nu-i răspunzi, atunci va căuta răsuns la prieteni sau cunoştinţe, obţinând astfel informaţii foarte departe de adevăr.
Fii înţelegătoare!
Uneori, divorţul este similar ca stare de spirit cu pierderea cuiva drag. Părinţii trebuie să-i asigure pe copii că sunt iubiţi şi că nu e vina lor că s-a întâmplat aşa. Este foarte important ca micuţul să înţeleagă că părinţii
divorţează unul de altul, nu de copii, că nu va fi părăsit.
Majoritatea copiilor speră ca părinţii lor să se împace şi să locuiască iarăşi împreună. Dacă ştii sigur că acest lucru nu se va întâmpla, atunci cel mai bine este să-i spui copilului în mod clar, fără să-l laşi să-şi facă speranţe. De obicei copilul unui cuplu divorţat trăieşte majoritatea timpului numai cu un singur părinte. Explică-i că celălalt părinte, care trăieşte altundeva, este şi rămâne mama sau tatăl lui pentru totdeauna.
Ai grijă de tine!
Poţi să-ţi ajuţi copilul prin a avea grijă de tine însăţi. Adesea copiii imită comportamentul părinţilor. Încearcă să fii cât mai echilibrată şi dacă apar probleme, consultă un medic sau solicită sprijinul familiei, prietenilor sau al unui grup de persoane care s-au confruntat cu probleme similare.