Am un baietel de 1 an si 9 luni si el nu concepe viata fara joaca, asa ca trebuie sa ma conformez si sa ma joc cu el mereu. Nu pot sa spun ca nu am chef sau ca nu am timp.. e imposibil asa ceva!!
Dar imi place la nebunie sa ma joc cu el, pentru ca imi place sa-l vad fericit! Ne jucam cu masinutele, cu ursuletii, le dam sa pape, ne uitam pe reviste, coloram, desenam, construim castele de nisip in parc, ne dam in topogan etc.
Datorita puiului meu, am redevenit copil si asta ma bucura nespus pentru ca imi amintesc cu nostalgie de cum se juca mama cu mine cand eram si eu mica si cum imi facea mereu pe plac.. doar ca sa ma vada fericita!