Ingerasul meu

.

Acum multi ani am avut probleme cu glanda tiroida. Ma simteam foarte rau, iar medicii din Galati, unde locuiesc, mi-au pus tot felul de diagnostice gresite. Intr-un final am ajuns in stare foarte grava la Bucuresti. Norocul meu a fost ca eram tanara (18 ani) si am reusit sa ma vindec. Dar datorita glandei tiroide si din cauza ca aveam chisturi pe ovare, medicul care m-a tratat mi-a zis ca e foarte posibil sa nu pot face un copil. La inceput nu m-a afectat prea tare aceasta veste. Eram tanara, au urmat anii de facultate si ma gandeam ca datorita tehnicilor revolutionare din medicina o sa reusesc si eu sa fac un copil. In ultimul an de facultate l-am cunoscut pe sotul meu si dupa 3 ani de prietenie ne-am casatorit. La sase luni dupa nunta, in ziua in care aveam examenul final la master mi s-a facut rau. Colegele mele radeau si spuneau ca poate sunt insarcinata. Asa ca imediat ce am ajuns acasa am facut un test de sarcina si cand am vazut cele doua liniute roz nu-mi venea sa cred ca fara niciun tratament eram insarcinata. E greu de spus in cuvinte ce sentimente ma incercau atunci. Sarcina a decurs bine. Cu greturi, cu varsaturi, dar gandul la clipa cand il voi tine in brate m-a ajutat foarte mult. Aveam atatea emotii… eram nerabdatoare sa-i veghez somnul, sa-i aud primul scancet, primul zambet, sa-l simt langa mine cand se trezeste si ma cauta. Adoram momentele cand dadea din picioruse si din manute atunci cand era in burtica. Din momentul cand l-am simtit miscand am inceput sa-I citesc povesti, sa ascult muzica relaxanta. In luna a sasea, la o ecografie de rutina mi s-a spus ca fatul are hidronefroza de gradul I la ambii rinichi. Nu ceva foarte grav dar care necesita tratament medical. Tot din aceasta luna a inceput sa-mi fie foarte greu la serviciu. Stateam 10-11 ore la locul de munca si pe principiul ca dupa nastere o sa ma odihnesc doi ani trebuia sa fac lucruri suplimentare fara sa fiu ajutata de colege. Am rezistat pana in luna a opta cand am intrat in concediu. Sotul fiind la serviciu stateam foarte mult cu mama mea. Intr-o vineri dimineata bebelusul n-a mai miscat timp de 3-4 ore. Am intrat in panica deoarece el era de obicei foarte Ã?

Acum multi ani am avut probleme cu glanda tiroida. Ma simteam foarte rau, iar medicii din Galati, unde locuiesc, mi-au pus tot felul de diagnostice gresite. Intr-un final am ajuns in stare foarte grava la Bucuresti. Norocul meu a fost ca eram tanara (18 ani) si am reusit sa ma vindec. Dar datorita glandei tiroide si din cauza ca aveam chisturi pe ovare, medicul care m-a tratat mi-a zis ca e foarte posibil sa nu pot face un copil. La inceput nu m-a afectat prea tare aceasta veste. Eram tanara, au urmat anii de facultate si ma gandeam ca datorita tehnicilor revolutionare din medicina o sa reusesc si eu sa fac un copil. In ultimul an de facultate l-am cunoscut pe sotul meu si dupa 3 ani de prietenie ne-am casatorit. La sase luni dupa nunta, in ziua in care aveam examenul final la master mi s-a facut rau. Colegele mele radeau si spuneau ca poate sunt insarcinata. Asa ca imediat ce am ajuns acasa am facut un test de sarcina si cand am vazut cele doua liniute roz nu-mi venea sa cred ca fara niciun tratament eram insarcinata. E greu de spus in cuvinte ce sentimente ma incercau atunci. Sarcina a decurs bine. Cu greturi, cu varsaturi, dar gandul la clipa cand il voi tine in brate m-a ajutat foarte mult. Aveam atatea emotii… eram nerabdatoare sa-i veghez somnul, sa-i aud primul scancet, primul zambet, sa-l simt langa mine cand se trezeste si ma cauta. Adoram momentele cand dadea din picioruse si din manute atunci cand era in burtica. Din momentul cand l-am simtit miscand am inceput sa-I citesc povesti, sa ascult muzica relaxanta. In luna a sasea, la o ecografie de rutina mi s-a spus ca fatul are hidronefroza de gradul I la ambii rinichi. Nu ceva foarte grav dar care necesita tratament medical. Tot din aceasta luna a inceput sa-mi fie foarte greu la serviciu. Stateam 10-11 ore la locul de munca si pe principiul ca dupa nastere o sa ma odihnesc doi ani trebuia sa fac lucruri suplimentare fara sa fiu ajutata de colege. Am rezistat pana in luna a opta cand am intrat in concediu. Sotul fiind la serviciu stateam foarte mult cu mama mea. Intr-o vineri dimineata bebelusul n-a mai miscat timp de 3-4 ore. Am intrat in panica deoarece el era de obicei foarte ˜jucaus”. Am vorbit cu doctorita mea si m-a trimis sa-mi fac o ecografie. Cat timp am asteptat la rand la ecograf, bebelusul a inceput sa miste din nou, dar nu cu putere cum eram obisnuita. Am facut ecografia, mi s-a spus ca totul e ok si sa stau linistita. Am sunat-o din nou pe doctorita care imi supraveghea sarcina si i-am spus rezultatul de la eco. In momentul in care i-am zis ca fatul are pulsul de 110 batai pe minut, a tipat la mine ca nu e in regula si sa ma duc la maternitate ca vine si ea imediat. La maternitate m-au conectat la un aparat si au constatat ca pulsul copilului varia intre 110-160 batai pe minut. Am intrat imediat in sala de operatii si in 45 de minute s-a nascut Mihai Alexandru. Avea circulara de cordon si variatia pulsului era din cauza ca se sufoca. Norocul nostru a fost prezenta de spirit a doctoritei si faptul ca in 20 de minute a venit de acasa si m-a operat imediat. Aproape 9 luni de zile am asteptat acea zi. A fost ziua in care minunea mea m-a privit in ochi, ziua in care l-am strans la piept. Era tot ce am visat. In acea prima zi alaturi de copilul meu am realizat ca nu am trait cu adevarat pana atunci, ca n-am avut emotii niciodata cu adevarat, ca nu m-am bucurat si nu m-am ingrijorat niciodata cu adevarat. Alex are acum un an si patru luni. Este un copil cuminte, dar mai face si nazbatii ca doar mami si tati trebuie sa simta cine este seful in casa. Este foarte energic si nu are stare intr-un loc mult timp. E tot un zambet, foarte vesel, te molipseste cu buna dispozitie, nu e plangacios, nu e mofturos la mancare. De la nasterea lui tot ceea ce face si tot ceea ce are legatura cu el reprezinta o amintire extraordinara pentru mine. Momentele cand ne jucam, cand ne plimbam, fiecare clipa traita alaturi de el este minunata. Este ingerasul meu.

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton