Iubirea noastra de la inceput a fost un hop. Unul important pentru mine, pentru ca timp de 4 ani de zile, in urma unei relatii care m-a afectat foarte mult, nu am lasat pe nimeni sa se atinga de inima mea. Indragostindu-ma rapid si fara radacini de verisorul celui care mi-a frant inima, am ajuns sa ma castoresc cu acesta. Prin el mi-a fost daruita toata fericirea din lume, intruchipata de fetita noastra. Crescuti amandoi in familii cu principii foarte stricte, printre care si cel al pastrarii puritatii pana la casatorie, am fost o dezamagire pentru cei care ne-au educat, deoarece am calcat stramb. Insa dezamagirea asta s-a transformat in scurt timp intr-o bucurie imensa, la nasterea Rebecai. Cum sa n-o iubesti? Cum sa te gandesti la avort? In nici un caz. Este cel mai iubit si dorit copil din lume, atat de noi, paritnii, cat si de bunici si strabunici, chiar. Am intemeiat o familie unita si implinita. In cei doi ani de casnicie pe care ii vom implini curand am avut parte de tot felul de experiente, am calatorit foarte mult, ne-am maturizat foarte mult si am luat decizii importante. Una din aceste decizii a fost reintoarcea mea la studii, dupa coi ani de facultate, in conditiile in care mai aveam numai unul singur de terminat, ar fi fost pacat sa las facultatea de izbeliste. In octombrie sotul meu a renuntat la serviciul lui, pentru a ne muta la 500 de kilometri departare de casa, in chirie (chiar daca noi avem acasa ditamai apartamentul) si cu bebe dupa noi. Eu la cursuri, el baby-sitter. Eu cred ca suntem niste eroi si cu siguranta nu am fi reusit toate acestea fara parintii nostri care ne-au indrumat, sfatuit si sprijinit!
Iubirea noastra de la inceput a fost un hop. Unul important pentru mine, pentru ca timp de 4 ani de zile, in urma unei relatii care m-a afectat foarte mult, nu am lasat pe nimeni sa se atinga de inima mea. Indragostindu-ma rapid si fara radacini de verisorul celui care mi-a frant inima, am ajuns sa ma castoresc cu acesta. Prin el mi-a fost daruita toata fericirea din lume, intruchipata de fetita noastra. Crescuti amandoi in familii cu principii foarte stricte, printre care si cel al pastrarii puritatii pana la casatorie, am fost o dezamagire pentru cei care ne-au educat, deoarece am calcat stramb. Insa dezamagirea asta s-a transformat in scurt timp intr-o bucurie imensa, la nasterea Rebecai. Cum sa n-o iubesti? Cum sa te gandesti la avort? In nici un caz. Este cel mai iubit si dorit copil din lume, atat de noi, paritnii, cat si de bunici si strabunici, chiar. Am intemeiat o familie unita si implinita. In cei doi ani de casnicie pe care ii vom implini curand am avut parte de tot felul de experiente, am calatorit foarte mult, ne-am maturizat foarte mult si am luat decizii importante. Una din aceste decizii a fost reintoarcea mea la studii, dupa coi ani de facultate, in conditiile in care mai aveam numai unul singur de terminat, ar fi fost pacat sa las facultatea de izbeliste. In octombrie sotul meu a renuntat la serviciul lui, pentru a ne muta la 500 de kilometri departare de casa, in chirie (chiar daca noi avem acasa ditamai apartamentul) si cu bebe dupa noi. Eu la cursuri, el baby-sitter. Eu cred ca suntem niste eroi si cu siguranta nu am fi reusit toate acestea fara parintii nostri care ne-au indrumat, sfatuit si sprijinit!