Mi-e frica deocamdata de visul meu

.

Cu totii suntem in continua cautare de vise. Ne fabricam visele, le dam culoare, le insufletim, le prindem aripi mari de portelan, iar in momentul in care isi iau zborul se prabusesc… aripile sunt prea grele, tocmai pentru ca nu incercam sa le atasam de realitate. Cand visele se prabusesc, se sparge toata fiinta prin care tu le ai dat viata, si se transforma in milioane de particule de praf pe care nu le poti aduna… ele chiar reusesc sa zboare. De multe ori visam indelung, iar cea mai mare dezamagire este aceea cand ajungem sa gustam din voluptatea visului devenit realitate si ne dam seama ca nu este nici pe departe ceea ce ne am dorit cu adevarat. Pentru ca asa se intampla mereu si este firesc pentru ca lumea noastra imaginara nu se va contopi niciodata cu lumea lor, cu lumea nostra, cu lumea tuturor. Este atat de frumos sa te desprinzi de real si sa incepi sa ti creezi propriul univers. Esti un regizor al propriului tau film in care tu esti personajul principal, in care tu ii decizi soarta si miscarea. Imaginatia este cel mai de pret lucru al fiintei nostre. Prin ea evadam din cotidian, prin ea prindem puteri sa inaintam in tumultul vietii, prin ea ne conturam si coloram sufletul uneori prea gri. Vorbesc de imaginatie cu atat curaj pentru ca de ea se leaga si visul meu, de fapt de ea se leaga toate visele noastre. Dorinta mea cea mai mare este sa scriu o carte(proza). A scrie… m-am oprit asupra acestui verb intr o zi de nu stiu cand si am incercat sa conturez cu el cat mai multe decoruri, asemeni unui artist care deseneaza nebun pe sevalet, am incercat sa surprind cu el si prin intermediul lui sa ma fac pe mine fercita. I-am epuizat toate sursele de frumusete si dupa ce i am folosit toata splendoarea m-am gandit ca ii sunt datoare pentru ca m-a lasat sa fac parte din el. Este visul meu, dar un vis de care imi este foarte frica. Imi este frica sa dau viata unor personaje pentru altii, sa le cunoasca asa cum m-ar cunoaste pe mine. Ar fi ca si cum m-as destainui in fata unei multimi necunoscute, pentru ca tot ce scriu si se scrie in general curge prin trupul celui care asterne pe o foaie alba scenariul de poveste. Stiu ca intr un moment al vietii mele voi face acest lucru pentru ca nu vreau sa renunt atat de usor la mine, dar pana atunci acesta va fi dorinta multumita careia voi putea mereu sa zambesc si sa mi imginez tot felul de secvente din viata mea viitoare: Cum voi sta in fata unei librari si imi voi admira cartea, cum voi raspunde intrebarilor multimii care vine sa ma felicite, cum altii imi vor cumpara opera… tot ce simt si tot ce visez este foarte bine structurat. II cunosc inceputul, cuprinsul si deznodamantul fabulos in care cartea mea se va imbraca in cea mai frumoasa coperta a tuturor timpurilor, ca intr o creatie a unei case celebre de moda din Franta… Mai vreau sa rabd un pic pentru ca stiu ca transpus in realitate visul meu nu va fi la fel de plin de frumusete si culoare cum este in sufletul meu. …dar la vise nu trebuie renuntat niciodata, indiferent cum vor arata ele cand ating pamantul. Intr-o lume dominata de tehnologie, ele sunt cursorul nostru de cautare al fericirii.

Cu totii suntem in continua cautare de vise. Ne fabricam visele, le dam culoare, le insufletim, le prindem aripi mari de portelan, iar in momentul in care isi iau zborul se prabusesc… aripile sunt prea grele, tocmai pentru ca nu incercam sa le atasam de realitate. Cand visele se prabusesc, se sparge toata fiinta prin care tu le ai dat viata, si se transforma in milioane de particule de praf pe care nu le poti aduna… ele chiar reusesc sa zboare. De multe ori visam indelung, iar cea mai mare dezamagire este aceea cand ajungem sa gustam din voluptatea visului devenit realitate si ne dam seama ca nu este nici pe departe ceea ce ne am dorit cu adevarat. Pentru ca asa se intampla mereu si este firesc pentru ca lumea noastra imaginara nu se va contopi niciodata cu lumea lor, cu lumea nostra, cu lumea tuturor. Este atat de frumos sa te desprinzi de real si sa incepi sa ti creezi propriul univers. Esti un regizor al propriului tau film in care tu esti personajul principal, in care tu ii decizi soarta si miscarea. Imaginatia este cel mai de pret lucru al fiintei nostre. Prin ea evadam din cotidian, prin ea prindem puteri sa inaintam in tumultul vietii, prin ea ne conturam si coloram sufletul uneori prea gri. Vorbesc de imaginatie cu atat curaj pentru ca de ea se leaga si visul meu, de fapt de ea se leaga toate visele noastre. Dorinta mea cea mai mare este sa scriu o carte(proza). A scrie… m-am oprit asupra acestui verb intr o zi de nu stiu cand si am incercat sa conturez cu el cat mai multe decoruri, asemeni unui artist care deseneaza nebun pe sevalet, am incercat sa surprind cu el si prin intermediul lui sa ma fac pe mine fercita. I-am epuizat toate sursele de frumusete si dupa ce i am folosit toata splendoarea m-am gandit ca ii sunt datoare pentru ca m-a lasat sa fac parte din el. Este visul meu, dar un vis de care imi este foarte frica. Imi este frica sa dau viata unor personaje pentru altii, sa le cunoasca asa cum m-ar cunoaste pe mine. Ar fi ca si cum m-as destainui in fata unei multimi necunoscute, pentru ca tot ce scriu si se scrie in general curge prin trupul celui care asterne pe o foaie alba scenariul de poveste. Stiu ca intr un moment al vietii mele voi face acest lucru pentru ca nu vreau sa renunt atat de usor la mine, dar pana atunci acesta va fi dorinta multumita careia voi putea mereu sa zambesc si sa mi imginez tot felul de secvente din viata mea viitoare: Cum voi sta in fata unei librari si imi voi admira cartea, cum voi raspunde intrebarilor multimii care vine sa ma felicite, cum altii imi vor cumpara opera… tot ce simt si tot ce visez este foarte bine structurat. II cunosc inceputul, cuprinsul si deznodamantul fabulos in care cartea mea se va imbraca in cea mai frumoasa coperta a tuturor timpurilor, ca intr o creatie a unei case celebre de moda din Franta… Mai vreau sa rabd un pic pentru ca stiu ca transpus in realitate visul meu nu va fi la fel de plin de frumusete si culoare cum este in sufletul meu. …dar la vise nu trebuie renuntat niciodata, indiferent cum vor arata ele cand ating pamantul. Intr-o lume dominata de tehnologie, ele sunt cursorul nostru de cautare al fericirii.

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton