Pentru cei mai nostalgici dintre noi, Ziua Copilului trezeşte amintiri dintre cele mai frumoase. Şi cum să nu îţi doreşti să celebrezi această zi dacă ea reînvie tocmai vârstă …
… cea fericită, acea perioadă veselă şi nevinovată, care nu prevestea nici griji şi nici nelinişti cotidiene: copilăria.
Sărbătorită de mai bine de 65 de ani, semnificaţia s-a cam ascuns astăzi într-un con de umbră. Ziua de 1 iunie nu mai trezeşte acelaşi entuziasm nerăbdător ca pentru festivismul epocii de aur, elogiile nu mai însufleţesc ca pe vremuri Palatul Copiilor, iar parcurile găzduiesc doar răzleţ manifestări speciale pentru cei mici.
De 1 iunie, nu era pionier care să nu trăiască atmosfera solemnă a zilei, cu toate că sărbătoarea era închinată mai mult tovarăşului Nicolae Ceauşescu.
Cu două săptămâni înainte, la Palatul Pionierilor şi Şoimilor Patriei – Palatul Copiilor de astăzi – se pregăteau intens şi minuţios manifestări cultural-educative, în care elevii aveau onoarea să îi aducă dictatorului un vibrant omagiu, expresie a sentimentelor de înaltă preţuire, de stimă şi profundă recunoştinţă pe care copiii le nutreau faţă de conducătorul lor.
Se organizau anual spectacole la Sala Polivalentă sau pe Stadionul 23 August, la care participau doar cei mai talentaţi dintre copii, urmând să susţină momente artistice de coregrafice sau muzicale.
Nu lipseau urările, gândurile şi onorurile de rigoare. „Cântec de pace”, „Din inimi de copii”, „Suntem generaţia de mâine” sau „Azi cântăm cu bucurie”, sunt doar câteva ode din repertoriul comunist respectate cu sfinţenie în fiecare an.
Participarea la spectacole festive era pentru „şoimii patriei” o nobilă misiune. Elevii aleşi să cânte aici aveau un statut privilegiat faţă de ceilalţi colegi pentru că ei erau apreciaţi de soţii Ceauşescu. În plus, în funcţie de performanţe, mergeau în tabere gratuite, precum cele de la Năvodari, cunoscute sub numele de „Cutezătorii”.
Deşi trăisem atâta vreme în iluzie, angrenaţi în fervoarea spectacolelor politizate, 1 iunie nu a fost percepută drept o sărbătoare comunistă prin care partidul educa tinerele generaţii ca să devină „oamenii noi” ai Epocii de Aur.
Doi câte doi spre Grădina Botanică
Festivităţile de Ziua Copilului la Palatul Copiilor au continuat şi după ’89, cu activităţi şi programe cultural-artistice susţinute de copii, sau concerte şi spectacole organizate special pentru bucuria celor mici.
Nu ai cum să nu îţi aminteşti melodiile celebre pe care le ştiam pe de rost – „O lume minunată” a lui Mihai Constantinescu ori „Să fim copii (pentru încă o zi)”, a Mihaelei Runceanu. Sau serbările organizate la sfârşit de an şcolar, când fiecare copil îşi învăţa cu perseverenţă replicile din scenetă.
Dar ce bucurie imensă era când învăţătoarea ne ducea la teatru sau la circ, ori la Grădina Botanică din Bucureşti.
La fel de mult ne încântau activităţile de tot soiul organizate în parc, de la desene pe asfalt, o partidă de „Ţară, ţară, vrem ostaşi”, dar şi activităţi educative precum confecţionarea de semne de circulaţie, zmee sau felicitări.
Nu lipseau cadourile, răsplata părinţilor pentru toată truda noastră de peste an, lucruri mărunte care ne bucurau însă atât de mult.
Ziua Copilului este astfel un prilej de a retrăi copilaria, a ta sau a celor mici pe care îi ai în peajmă, o ocazie numai bună de a redeveni copil, ce aminteşte în fiecare an că încă mai păstrăm sufletul de copil.
Scurt istoric al Zilei de 1 iunie
Sărbătorită cu precădere de statele fost- comuniste, Ziua Copilului a fost sărbătorită pentru prima dată la nivel mondial în octombrie 1955.
Organizată prima dată în Turcia, pe 23 aprilie 1920, cinci ani mai târziu, în 1925, la Geneva, reprezentanţii a 54 de state din întreaga lume au participat la „Conferinţa Mondială pentru Bunăstarea Copilului”, unde a fost elaborată „Declaraţia privind Protecţia Copilului”, axată pe combaterea sărăciei, a exploatării copiilor şi pe asigurarea educaţiei.
Tot atunci, consulul Chinei din San Francisco a organizat Festivalul Bărcii Dragonului pentru copiii orfani, sărbătoare veche ce marchează începutul verii în China.
Festivitatea s-a bucurat de un mare ecou, astfel că foarte multe state au preluat data de 1 iunie ca Ziua Internaţională a Copilului.